Nicolae Negru // Ce-i de făcut?
O dorință tainică a lui Putin, de până a invada Ucraina, era ca Maia Sandu, noua simpatie a UE și SUA, vedeta internațională întruchipând victoria electorală clară a cursului european asupra celui estic în Republica Moldova, să vină la Kremlin și să-i ceară personal o reducere de preț la gazele naturale. Transmisă prin Dodon, Șor et eiusdem farinae, dorința sângerosului lider de la Kremlin s-a transformat, cu aplicarea unor tehnologii de manipulare, într-o obsesie națională a moldovenilor. Din cauza că Maia Sandu se ține mândră și nu vrea să-l viziteze pe Putin, să apeleze la generozitatea președintelui rus, noi plătim scump pentru gaz, se lamentează cetățeanul nostru deja al doilea an, scrie Nicolae Negru într-un editorial pentru Ziarul Național.
Conform unui sondaj efectuat recent de Centrul de Investigații Sociologice și Marketing „CBS-Reaserch”, 67 la sută din respondenți consideră că Maia Sandu trebuie să meargă la Moscova pentru a negocia prețurile la gazele naturale. Asta după 11 luni de război în Ucraina, după ce au fost distruse până-n temelii zeci de orașe și sate ucrainene, au fost omorâți zeci de mii de oameni, iar milioane și-au părăsit casele și s-au refugiat, după ce UE și statele europene au decis să reducă treptat până la zero importul petrolului și gazelor rusești...
În studiul efectuat de iData (Date Inteligente SRL) în septembrie 2022, proporția celor care au răspuns pozitiv la întrebarea dacă Maia Sandu trebuia să negocieze cu Putin prețul la gaze era de 73%. Barometrul socio-politic realizat de IMAS în ianuarie-februarie 2022 cifra respectivă se ridica tocmai la 85% (ceea ce pare incredibil, sincer vorbind). Chiar dacă se atestă o oarecare scădere a adepților acestui punct de vedere, marea majoritate a respondenților e pentru închinarea la Putin - datele în cauză corelează cu alți indicatori ce reflectă confuzia, harababura cognitivă din capetele cetățenilor noștri.
67 la sută îi include și pe o bună parte din cetățenii proeuropeni. Că socialiștii și comuniștii, șoriștii au isterizat societatea fără încetare, pe parcursul anilor 2021 - 2022, strigând că Maia Sandu trebuie „să lase mândria la o parte” și trateze problema gazelor cu Putin, se știe foarte bine. Că acestei campanii de umflare a popularității lui Putin i s-au alăturat, din resentiment față de Maia Sandu, și unii lideri proeuropeni, printre ei numărându-se și Andrei Năstase, s-a cam uitat, dar să dureze atât de mult efectul prostiei lor?
Să nu scăpăm din vedere și influența bisericii. Dacă Biserica Ortodoxă Rusă îl prezintă pe Putin atlet al creștinătății, apărător al familiei și al valorilor tradiționale împotriva Occidentului decadent, homofil, de ce ne-am mira că președintelui rus i se iartă genocidul ucrainenilor, că el rămâne cel mai de încredere lider străin în Republica Moldova? Deși ne numim creștini, facem deseori referințe la cele zece porunci, în realitate ele par să însemne în viața majorității cam ceea ce însemnau până în 1991 principiile codului moral al constructorului comunismului.
Totuși, parcă nici contribuția bisericii și nici chiar eșecul de comunicare al guvernării, lipsa unei strategii de informare nu explică pe deplin această rătăcire de ordin conceptual, această „șmecherie” strategică sau „flexibilitate” de ordin moral a cetățenilor care doresc să se integreze în Europa păstrând relația cu un stat criminal, agresiv, revanșard, ce poate pune în pericol securitatea și independența propriului lor stat. Să dispună FSB și de alte pârghii de influență asupra cetățenilor Republicii Moldova?
Ce imagine dezolantă, ce tip „hibrid”, lipsit de principii, din mai multe punte de vedere – politic, geopolitic, ideologic, național, etic, spiritual, creștinesc, civic – înfățișează lumii cetățeanul nostru rătăcit... Ce poate crede despre noi un european privindu-ne de la Bruxelles, Berlin, Paris și alte capitale unde trecem drept aspiranți la valorile civilizaționale ale UE. Ca să nu mai vorbim de București, Iași, Cluj, Timișoara și pretutindeni unde e așteptată trezirea noastră din turmentul, zăpăceala identitară...
Ce-i de făcut? Multe sunt de făcut, dacă ne gândim bine. Să ajutăm Ucraina să reziste și să învingă e în primul rând.