Îi place Rusiei și unor ruși să ne învețe cum să ne numim limba și să ne excite patriotismul moldovenesc. Recent, după ce Parlamentul a făcut în sfârșit dreptate limbii române, exotica Maria Zaharova ne-a dat, din partea statului rus, niște lecții primitive de „patriotism”, de istorie și lingvistică, cu trimitere la savanți, la lingviști inexistenți, fără să menționeze ce spune Academia de Științe a Republicii Moldova în această chestiune. „Moldova, moldovean, moldovenesc” aceasta ar trebui, din punctul ei de vedere, să fie ștampilat pe fruntea fiecărui patriot din R. Moldova (cu excepția patrioților minoritari; triada lor identitară e alta: Găgăuzia - găgăuz - limba rusă; Pridnestrovie – rus/ ucrainean/ moldovean – limba rusă...), scrie Nicolae Negru într-un editorial pentru Ziarul Național.

Când însă le răspunzi cu aceeași monedă, amintindu-le de propria istorie, unii ruși sau rusofili reacționează nervos și chiar necivilizat. Dacă le recomanzi, după același tipar, să-și ștampileze pe frunte „Moscovia, moscal, moscălește”, ei se supără tare, iar petiția ucrainenilor de schimbare a numelui Rusia în Moscovia îi scoate din sărite, considerând-o drept confirmare a intențiilor „naziștilor” de a nimici Rusia (la care intenție s-a referit Putin pentru a-și justifica invadarea Ucrainei).

O fi avut aceleași intenții și cronicarii noștri, de la Ureche până la Neculce, pentru că ei nu menționează Rusia, ci vorbesc de Moscu (de la Moscovia), iar rușii nu sunt numiți altfel decât „moscali” sau „muscali”, care, conform DEX, e un împrumut de la ucraineni, polonezi și... ruși. Nicolae Costin (fiul lui Miron Costin) în al său Letopisețul Țării Moldovei, scris între 1700 și 1712, face distincție între „moscali” și „ruși”, deși consideră că ambele popoare vorbesc „slavonește”, rușii fiind de fapt viitorii ucraineni („Așijderea și Iațco, văzând că au vinit de s-au așezat Dragoș Vodă cu oameni din Țara Ungurească, mers-au și el în Țara Leșască de au chemat Ruși de ai săi și au vinit de s-au așezat pe apa Sucevii în sus; și cu vreme s-au strânsu mulțime de au împlut locul”).

Ucrainenii sunt, de fapt, adevărații ruși, Rusia a apărut abia în 1721, când Moscovia a fost rebotezată de către Petru I, după ce reușise să cucerească cea mai mare parte a teritoriului ucrainean, inclusiv orașul Kiev. Rossia vine de la grecescul Ρωσσία (Rossía) – așa era numită Rusia Kieveană de către greci. Istoricii ucraineni consideră că, astfel, rușii și-au însușit istoria Ucrainei, fără a avea vreun drept asupra ei.

Dacă e să facem o comparație cu istoria noastră, să ne imaginăm că RASSM cucerea, după 1924, așa cum era planificat, o mare parte sau chiar toată România, numind teritoriul cucerit „Moldova”, pretinzând că transnistrenii reprezintă limba și cultura Vechii Moldove, că moldovenii de dincoace de Nistru și de dincolo de Prut au fost supuși procesului de „românizare”, pierzându-și specificul etnic. (Cam asta e pretenția moldoveniștilor noștri: că moldovenii de peste Prut, aflându-se în libertate, s-au „românizat”, pe când transnistrenii (și basarabenii), aflându-se sub ocupația rusă, rusificându-se, au rămas „moldoveni adevărați”.) Urmând această „logică”, URSS ar fi interzis limba română, ar fi ars cărțile, documentele care contraziceau istoria „noului” stat, iar pe cei care ar fi insistat să rămână „români” i-ar fi nimicit pe diferite căi.

Nu e un scenariu utopic sau distopic. Așa am pățit noi, basarabenii, după 1944, când limba română a fost interzisă și înlocuită cu graiul transnistrean. Așa au pățit ucrainenii, după 1654, cuceriți de moscoviții care erau rușii ce au suportat secole de influență tătară în componența Hoardei de Aur și a derivatelor sale (Moscovia a plătit bir Hanatului din Crimeea până în secolul 17). Considerându-i pe ucraineni, care s-au dezvoltat în relativă libertate, în contact cu slavii europeni, mai puțin dezvoltați, Moscovia a purces la „ștergerea” identității ucrainene, pentru că submina trăinicia, coeziunea imperiului. Rusia lui Putin procedează la fel în „noile teritorii”.

Este clar interesul Rusiei de a fragmenta spațiul limbii române, putem înțelege rolul Mariei Zaharova, nu tocmai nobil, însă explicabil: ca să ne poată înghiți mai repede. Moldovenii care afișează pe rețelele sociale „Moldova, moldovean, moldovenește” ar trebui să-și imagineze că rușii ar afișa „Moscovia, moscal, moscălește”. Dar rușii nu procedează așa. De ce s-ar lăsa unii moldoveni duși de nas într-un mod atât de primitiv? De ce ne-am limita spațiul cultural, lingvistic doar la cel politic? De ce am renunța la Brâncuși, Eliade, Ionescu, Cioran, Caragiale, Arghezi, Blaga, Preda,Cărtărescu, Blandiana și mulți alții?

Reunirea e un proces firesc, natural, de rupere a unor lanțuri istorice, de revenire la normalitate. A ne reuni cu România este în folosul nostru, înseamnă a proceda deștept, înțelept.