Pe acest fundal devine și mai importantă manifestarea pro-europenilor care va avea loc pe 21 mai la Chișinău, care prin amploarea sa trebuie să demonstreze capabilitatea ideii europene de a confrunta în competiția pentru mințile cetățenilor moldoveni ideologia războinică a rașismului...

Ziua de 9 mai ocupă un loc deosebit în mitologia de stat a Moscovei lui Putin. Propaganda rusă folosește mitul politizat până la dimensiuni paroxistice a așa zisului marelui război patriotic pentru a revendica un rol cu totul deosebit al Rusiei în biruința asupra fascismului în cel de al Doilea Război Mondial, concomitent diminuând aportul la biruință a aliaților din coaliția antihitleristă. Cu timpul, victoria împotriva hitlerismului, confiscată de propaganda de la Moscova, a fost pusă în serviciul revanșei imperialiste ruse și folosită în războiul de astăzi împotriva Ucrainei, care este acuzată că se află în captivitatea naționaliștilor, a naziștilor și că denazificarea ar fi unul dintre scopurile acestui război.

O schimbare dramatică în percepția asupra statului rus

Războiul început de Rusia împotriva Ucrainei este un război neprovocat, cu miza unei victorii rapide în perspectiva restabilirii imperiului rus în hotarele așa-numitei „Rusii istorice”. Dar Ucraina a refuzat să fie o victimă inofensivă, rezistând eroic și foarte eficient în fața agresorului rus. De fapt, această rezistență ucraineană este un permis în sensul istoric al cuvântului pentru a deveni membru cu drepturi depline atât al Uniunii Europene, cât și al comunității internaționale în general. Ucraina demonstrează lumii că independența, din 1991, nu este doar ceva care a căzut asupra ei accidental, dar este un rezultat logic al istoriei crahului ultimului imperiu de pe harta Europei.

Rusia până la 24 februarie 2022, era percepută în principal ca o țară care trece printr-o perioadă de tendințe autoritare, dar și ca o țară cu care se poate avea relații de conlucrare, se poate face comerț, se poate participa la proiecte politice comune. După ce a pornit cu război împotriva Ucrainei, Rusia este percepută ca o țară agresoare, ca o țară care se transformă într-un partener impredictibil și necinstit în mediul internațional, o țară condusă de un lider dat în căutare de structurile juridice internaționale. Deci, războiul declanșat împotriva Ucrainei a produs o schimbare dramatică în percepția asupra statului rus. Este suficient să ne uităm la numărul de diplomați sau spioni deghizați în diplomați ruși expulzați astăzi din diverse țări, la restricțiile de circulație impuse oficialilor ruși, acestea fiind doar un mic semn al modului în care Rusia sub regimul Putin a devenit un element toxic în comunitatea internațională.

„Rașism”, o combinație între „ruși” și „nazism”

Moscova lui Putin a încercat să-și justifice agresiunea militară în Ucraina sub pretextul luptei cu nazismul în această țară. Dar nimeni în plan internațional nu a crezut în această născocire, ea, la rându-i, provocând o reacție dirimantă pentru însuși regimul de la Kremlin. Comunitatea internațională, stupefiată de disprețul agasant demonstrat de Rusia în raport cu dreptul internațional și regulile de conduită interstatală acceptate în lumea civilizată, s-a aplecat foarte atent asupra esenței regimului politic actual de la Moscova. Descoperirea făcută a fost una uluitoare. Savanți cu renume, precum profesorul istoric de la Universitatea Yale, Timothy Snyder, vorbesc despre elementele fascismului în sistemul politic rus de astăzi, existând un ecou al unei astfel de interpretări a politicii ruse în termenul „rașism”. „Raşism" fiind un termen folosit de ucraineni la adresa ocupanților ruși, o combinație între termenii "ruşi" şi "nazism".

S-a ajuns până la fixarea de către Rada Supremă a Ucrainei a conceptului de „rașism” în legislație pentru a determina ideologia pe care se bazează autoritățile ruse, acest termen definind realități distincte ale vieții politice rusești de astăzi. Cu acest prilej legislatorii ucraineni au adoptat la începutul lunii curente o declarație întitulată astfel: „Declarația Radei Supreme a Ucrainei „Cu privire la definirea regimului politic existent în Federația Rusă drept rașism și condamnarea fundamentelor sale ideologice și a practicilor sociale ca fiind totalitare și mizantropice”. În nota explicativă la declarație se conține următoarea justificare a necesității adoptării ei: „Războiul brutal, neprovocat al Federației Ruse împotriva Ucrainei, a dezvăluit lumii întregi esența reală a regimului politic al lui V. Putin, ca neo-dictatură imperială, totalitară, care moștenește cele mai proaste practici din trecut și întruchipează ideile de fascism și socialism naționalist în versiunea modernă a fascismului rus (rașism)”.

Paralele ale ideologiei și practicilor rașismului cu regimurile fasciste

Declarația Radei este adresată Națiunilor Unite, Parlamentului European, Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, Adunării Parlamentare a OSCE, Adunării Parlamentare a NATO, guvernelor și parlamentelor străine, venind ca un apel pentru a sprijini condamnarea ideologiei și practicilor politice ale rașismului. Se consideră că o asemenea abordare a politicii ruse va face posibilă determinarea formelor de agresiune și va încuraja condamnarea de către statele lumii a politicii Federației Ruse, care duce la comiterea crimelor de război și a genocidului împotriva poporului ucrainean.

Paralelele ideologiei și practicilor rașismului cu regimurile fasciste sunt legate, în primul rând, de nivelul de control asupra spațiului public, asupra mass-media în general, cu cultul liderului în societate, dar și cu anumite elemente de discurs. În privința Ucrainei ideologia rașistă neagă existența ucrainenilor ca națiune separată, în cadrul acestui concept rușii și ucrainenii fiind un singur popor. În același timp, acest model etno-cultural rașist defel nu admite că rușii sunt, de fapt, ca și ucraineni. Se deduce că ucrainenii sunt o comunitate etnică pretins rusească, dar cu o conștiință națională deformată, deci, o comunitate etnică cumva inferioară în raport cu care se admite aplicarea metodelor de război. Și acestă abordare caracteristică politicilor de epurări etnice fasciste și naziste, de fapt, corelează în practicile rașismului cu elementele asociate și preluate din specificul gândirii imperiale rusești, adică există o tradiție în această revenire la vremurile imperiale ale secolului al XIX-lea.

Efectul invers

Apelarea la tradiția imperială rusă, la mitologia istorică este metoda preferată a propagandei ruse care folosește, în primul rând, mitul politizat al Marelui Război Patriotic pentru a lupta împotriva Ucrainei. Președintele Rusiei, Vladimir Putin a asistat marți la parada militară  de 9 mai din Piața Roșie, când Moscova celebrează tradițional „Ziua Victoriei” împotriva Germaniei naziste. Într-un discurs scurt, Putin a reiterat temele propagandistice principale ale Kremlinului prin care justifică războiul din Ucraina, prezentând Occidentul ca fiind răul suprem, care, chipurile, recidivează cu nazismul și urmărește distrugerea Rusiei. Putin, devenit principalul promotor al ideologiei rașismului, în discursul său plin de neadevăruri, a revitalizat maxima lui Hebels (seful propagandei lui Hitler), căruia îi plăcea să repete, că „o minciună spusă de o mie de ori se transformă în adevăr”.

Efectul neașteptat al războiul împotriva Ucrainei pentru ideologii rașismului a constat în scăderea dramatică în spațiul post-sovietic a numărului de fani ai sărbătoririi Zilei Victoriei pe 9 mai, în conformitate cu preceptele ideologice ale Moscovei. În Ucraina astăzi doar 13 la sută din cetățeni încă apleacă urechea la narativul Kremlinului despre Ziua Victoriei. În societatea ucraineană, cum de altfel  și în multe alte societăți post-sovietice, războiul a dat naștere unei mișcări mentale profunde către noțiunea de al Doilea Război Mondial în loc de Marele Război Patriotic, tot așa și la o mișcare privind faptul că ziua de 9 mai este un prilej de comemorare, o zi de doliu în loc de ceea ce se numește „frenezia victoriei” în stil rusesc.

La Chișinău, în spiritul ideologiei rașismului

La Chișinău și în acest an, în ziua de 9 mai, forțele pro-ruse tradițional au organizat marșuri stradale aglomerate în spiritul ideologiei rașismului, folosind din abundență simbolica războinică rusească a panglicii bicolore. Anul trecut, grație legii care a interzic folosirea panglicii sub avertismentul aplicării unor amenzi usturătoare, panglica Sf. Gherghe aproape că a fost eliminată din spațiul public. Însă în anul curent, folosindu-se de recenta decizie a Curții Constituționale, partidele pro-ruse s-au grăbit să anunțe revenirea în forță a panglicii bicolore în străzile Chișinăului pe 9 mai. S-a ajuns până la gesturi sfidătoare de afișare în cadrul marșului de 9 mai la Chișinău a portretului lui Stalin, regimul politic al căruia se face responsabil pentru masacrarea a sute de mii de vieți omenești în Moldova la est de Prut prin foamete organizată, deportări în masă a populației, prin teroare de stat și deznaționalizare forțată.

De remarcat că, spre deosebire de cazul Republicii Moldova care se confruntă cu influența destabilizatoare a simbolisticii  de război ruse, în alte foste republici sovietice aceste practici sunt curmate de autorități. De exemplu, în Estonia a fost adoptată legea care permite poliției să reacționeze dur la simbolurile agresiunii și propagandei de război pe 9 mai. Iar în Letonia, a fost interzisă sărbătorirea zilei de 9 mai, fiind anulate orice evenimente publice, cu excepția celor asociate cu Ziua Europei. Atrage asupra sa atenția și faptul, că chiar și majoritatea liderilor statelor din CSI, aliate ale Rusiei, care s-au prezentat alături de Putin la parada militară de 9 mai în Piața Roșie de la Moscova, au renunțat la panglica Sf. Gheorghe, afișând pe reverul hainei panglici în culorile naționale.

Ideea europeană vs. ideea rașistă

În societatea moldovenească una din cele mai amenințătoare probe ale ideologiei rașismului au devenit manifestările forțelor pro-Moscova pe 9 mai, care deschis propagă simbolurile războiului întruchipate de panglica bicoloră, sfidând legile Republicii Moldova și folosind aceste manifestări stradale în scopuri politice de mobilizare electorală. În aceste condiții, este valabilă constatarea despre cedarea de către guvernarea pro-europeană, dar și de partida pro-europeană per ansamblu a spațiului politic al străzii către forțele antieuropene și pro-ruse, asigurându-le pe această cale un fiare-play evident în viitoarele alegeri. Pe acest fundal devine și mai importantă manifestarea pro-europenilor care va avea loc pe 21 mai la Chișinău, care prin amploarea sa trebuie să demonstreze capabilitatea ideii europene de a confrunta în competiția pentru mințile cetățenilor moldoveni ideologia războinică a rașismului.