Un vis pe care-l am de când eram mică și învățam „Luceafărul” la flacăra lumânării, atunci când în sat se stingea lumina seară de seară.

Un vis pe care-l am de când învățam la liceu peste Prut, iar România se alătura blocului comunitar - în 2007. Atunci am fost martorul schimbărilor remarcabile prin care trecea societatea românească și a progresului resimțit în viețile cetățenilor.

E un vis pe care îl aveam când eram studentă și am ieșit pe 7 Aprilie 2009 la protest în inima capitalei. Zile întregi după asta am stat ascunși în camerele din cămin când venea poliția după noi - studenții de la Istorie…

Un vis pe care îl aveam atunci când munceam deja, aveam copii și mergeam cu ei în brațe la protestele din PMAN în 2015-2016.

E același vis - care a crescut în intensitate atunci când Rusia a invadat Ucraina, iar Moldova a devenit mai vulnerabilă, tachinată de amenințări și o permanentă „posibilă țintă”.

Pe 21 mai ne vom îmbrăca frumos, ne vom lua copiii de mână și vom merge în Piața Marii Adunări Naționale - pentru că cel mai bun mod de a face ceva pentru tânăra generație, este modul corect!

Pe 21 mai vreau ca vocile solidarității și ale spiritului european să creeze un ecou puternic, care să ajungă până la Strasbourg, Bruxelles, Luxemburg și tot restul lumii!

Aura Revenco,
jurnalist, consultant principal, Direcția comunicare și protocol a Guvernului