Președintele Iohannis a întreprins o vizită de lucru în Statele Unite pe fondul aniversării celor 20 ani de Parteneriat Strategic bilateral, profund valorificat în domeniul militar, stat de drept și democrație, modelând întreaga societate românească să plaseze România în zona istorică de apartenență, și anume, zona occidentală.

Planul acestei vizite extinse a însemnat trei evenimente-cheie ce vor avea impact în profilul României în regiunea extinsă a Mării Negre, cu ramificații în zona Euro-Asiei și a Orientului Mijlociu.

  1. Președintele Iohannis a primit, în numele poporului român, premiul Lumina dintre Națiuni, acordat de Comitetul Americano-Evreiesc, o organizație non-profit ce este considerată “decanul” tuturor organizațiilor ce susțin drepturile evreilor la nivel internațional, reunind personalități de rang internațional.

În articolul precedent “Mizele întâlnirii dintre Iohannis și Donald Trump”, unde subliniam o posibilă trilaterală SUA – Israel – România, cel puțin în dosarele Iran și Siria.  Însă, primirea acestui premiu, datorat protejării istoriei Holocaustului și a democrației în lunile ianuarie – februarie, simbolizează faptul că această relație se va solidifica pe viitor, având în vedere puterea lobby-ului Tel Aviv-ului și relația specială dintre Trump și Netanyahu sunt factori-cheie. Nu este un secret faptul că statul israelian și mediul de afaceri au interese în această zonă de lume: România, Polonia, Republica Moldova și Ucraina, iar între București și Tel Aviv există o relație veche și puternică, concretizată printr-un parteneriat strategic bilateral.

După accederea în NATO, România și-a dedicat politica externă pe formula axei București – Londra – Washington, datorită necesității de consolidare a prezentei statului român în algoritmul cel mai sigur privind securitatea și siguranța națională, reușind să marcheze oportunitatea relației speciale dintre Casa Alba și Downing St no 10. La acest moment, Marea Britanie a intrat în zona incertitudinii datorită Brexitului și a viitoarelor negocieri, ce se anunță a fi dure, cu UE privind ieșirea din formula europeană.

La momentul inaugurării noii Administrații din Washington, Casa Albă a trimis forțe speciale adiționale în baza militară din Qatar, cu titlul declarat de a susține ofensiva anti-ISIS, astfel încât am putut observa noul obiectiv major, și anume: lupta anti-teroristă. Pe acest fond, NATO, în cursul Summitului Extraordinar din Bruxelles, a anunțat că se alătură Coaliției internaționale. Însă, efectiv, SUA se poate baza, în Orientul Mijlociu, doar pe doi parteneri: Israelul – prima victimă a fenomenului terorismului musulman, ce a determinat Tzahal-ul și Shabak-ul să-și creeze metode de contracarare – și Iordania – suportul consistent asigurat de America pentru forțele de securitate. România, la fel ca în  2003, atunci când a avut loc invazia Irakului, a asigurat, prin baza Kogâlniceanu, transportul trupelor SUA către Orient, deoarece Turcia nu a susținut aceasta măsură militară. La acest moment, Ankara se află într-o zonă gri, din punct de vedere politic, dar va continua dialogul și cooperarea militară cu SUA, având în vedere că este așa forță militara din NATO. Pe acest fond, profilul României va crește, mai ales datorită schimbului de informații (SRI, SIE si DGIA), culese în special prin HUMINT datorate muncii de teren a ofițerilor de informații, dar și posibile trupe adiționale ce pot a fi trimise în zona de conflict. La acest moment, trupele kurde/YPG, puternic susținute de SUA, au început asedierea orașului Raqqa din Siria, „capitala” Statului Islamic, însă nu va fi îndeajuns având în vedere că mare parte din forțele teroriste au părăsit orașul.

  1. Discursul Președintelui adresat auditoriului de la The Heritage Foundation, un think tank conservator ce-a modelat echipa prezidențială de tranziție Obama – Trump.

Mesajul central, transmis de Președinte, a fost faptul că România va fi cel mai important pilon transatlantic din UE. Astfel, strategia Bucureștiului rămâne neschimbată: securitatea asigură dezvoltarea și prosperitatea, iar un element necesar sunt investițiile americane în economia româneasca.

  1. Conferința de presă comună Trump – Iohannis, din Grădina Trandafirilor, unde Președintele American a declarat întregul suport al SUA pentru întărirea Art.5 privind apărarea comună NATO.

Președintele Putin, aflat într-o conferință comună de presa cu Premierul Greciei, a declarat în luna mai 2016, afirmație repetată în mai multe ocazii, ca România este stat-țintă al rachetelor ruse datorită sistemului Aegis Ashore – Deveselu. Pe acest fond, plus așteptarea Aliaților de a vedea SUA că rămân în linia tradițională a lumii post-belice, mesajul transmis de Președintele SUA a însemnat o victorie pentru tot ceea ce înseamnă modelul occidental de organizare și dezvoltare: democrație liberală, stat de drept și susținerea păcii, ca garant al dezvoltării și prosperității.

Un al doilea mesaj transmis, în cadrul conferinței comune de presă, a fost mulțumirea Președintelui SUA că România și-a îndeplinit promisiunea de a acorda 2% din PIB pentru Apărare, unde Președintele României a subliniat faptul că mare parte din bani vor fi folosiți în achiziții strategice. În acest sens, anunțul Șefului Statului Major General al Armatei Române de a cumpăra rachete Patriot devine o posibilă realitate, plus faptul că MApN a depus în Parlament 8 programe de achiziții ce urmează a fi dezvoltate în direcția achiziției de sisteme moderne în domeniul apărării anti-aeriene, de factură Americană. Astfel, am putea presupune o altă vizită de lucru a MApN în SUA, la Departamentul Apărării, pentru a se discuta aceste achiziții și inclusiv o întrevedere cu Secretarul Mattis.

Președintele SUA a mulțumit României și poporului român pentru dedicarea și loialitatea arătată față de America, dar în special a salutat sacrificiul militarilor din Irak și Afghanistan, astfel încât prezența Președintelui României la cimitirul Arlington, unde a depus o coroană de flori, reprezintă un simbol de mulțumire bilaterală pentru că militarii, români și americani, au fost și sunt cheia de boltă al acestui Parteneriat Strategic pentru că au forjat această strânsă relație în focul războiului, fiind alături unii de ceilalți în momentele dificile din teatrele de operațiuni și reușind să dezvolte relații personale, de camaraderie.

Concluzionând, Parteneriatul Strategic a fost, este și va rămâne cheia de boltă a politicii externe și de securitate a României, având în vedere că poziția geografică îi delimitează un statut de stat-graniță a UE și NATO pentru zonele euro-asiatice și orientale, unde conflictele mocnesc: Transnistria, Donbas – Crimeea, Caucaz și Siria. O întreagă ghirlandă conflictuală, la care se adaugă incertitudinea politica a Turciei, în special dezacordul privind susținerea SUA a forțelor kurde, iar acum prin trimiterea forțelor turcești în Qatar, în timp ce Washingtonul acuza Doha de susținere a organizațiilor teroriste.

Concomitent, România, prin apartenența ei la modul de organizare și dezvoltare a Uniunii Europene și mai ales după Brexit, poate reprezenta “poarta” spre comerțul Comunitar prin Portul Constanța – Sud Agigea, pentru a intra în fluxul Dunăre – Main – Rhin. Se speculează posibilele neînțelegeri intre SUA și binomul Franța – Germania în probleme de viziune globală, având în vedere retragerea Americii din Acordul de la Paris, însă modelul occidental este bazat pe un principiu foarte simplu: dreptul la opinie, concretizat în modelul dezbaterilor. Este normal să existe opinii diferite, pentru că asta ne caracterizează pe noi, euroatlanticii. În schimb, la momentul de cumpănă și pericol, această tabără se va uni pentru a-și apăra modelul societal: libertatea exprimată în democrație liberală, stat de drept și  dezvoltare prin globalizare/interdependență. România este euroatlantica și va merge pe această cale alături de aliații și partenerii ei.

Vizita a produs multiple mesaje strategice, în special cele transmise de Președintele SUA, ce trebuiesc îmbunătățite și aprofundate prin alte dialoguri bilaterale. Un alt aspect a fost crearea diferitelor valuri politice, cu precădere faptul ca Premierul Ungariei este menținut într-un con de umbră, iar un altul este nerăbdarea Președintelui Rusiei de a se întâlni cu omologul American; ocazie ivita la Summitul G20 din Hamburg, Germania, de pe 7-8 iulie, însă va fi una marginală și scurtă, iar comparativ cu vizita Președintelui Chinei la Mar-a-Lago, înseamnă o înjosire pentru Vladimir Putin, care trebuie să mențină și să proiecteze putere, în special în ochii poporului rus. Astfel, ne putem aștepta la posibile mișcări de natură militară, din partea Rusiei, în Ucraina, mai ales că Rada de la Kiev a votat accederea în NATO ca proiect național. Posibil că nici Republica Moldova să nu fie ocolită de spiritul revanșard al lui Vladimir Putin, aflat într-o continuă competiție de a restaura locul Rusiei în lume, fiind total indiferent față de dorințele actorilor politici de la Chișinău; la nevoie, Grupul Operativ de Trupe Ruse va fi activat printr-un ordin scurt, iar România trebuie să fie pregătită.

sursa: Newsint.ro