După 500 de zile de confruntări militare înverșunate, șansele de pace în Ucraina sunt tot mai puține, semnele unui război ruso-ucrainean de durată sunt tot mai multe, notează analistul Nicolae Negru într-un editorial pentru Ziarul Național.

Lumea s-a obișnuit cu acest război și crimele comise de Rusia, așa încât aproape că nu mai reacționează la ele (un exemplu: cazul barajului de la Nova Kahovka), întrebându-se cum de invazia s-a produs atât de târziu, căci era inevitabilă, în condițiile în care nici Putin, nici cetățenii ruși nu se pot rupe de trecut, obsedați de „măreția” lor din perioada sovietică, convinși că teritoriile ucrainene le aparțin. Dacă învinge, Putin va fi încurajat să continue refacerea URSS, să ocupe alte foste republici sovietice, Republica Moldova fiind în cel mai mare pericol.

Războiul se poate încheia imediat, dacă Kievul acceptă „noile realități geopolitice”, spune Serghei Lavrov, șeful diplomației ruse. Războiul se poate încheia imediat, dacă Rusia își retrage armata de pe teritoriul Ucrainei, inclusiv Crimeea, răspunde Zelenski. Liderul de la Kremlin nu poate da înapoi, se precipită să ne explice kremlinologii și putinologii, aceasta ar însemna o înfrângere, ceea ce este de neconceput pentru Putin personal, mai degrabă Volga va curge în amonte, decât Putin va renunța la „spețoperația” militară.

E problema lui, la urma urmei, el a început războiul, vine replica din tabăra opusă. Zelenski, chiar dacă ar vrea, nu poate ceda bucăți din teritoriul ucrainean, nu-i permite Constituția, argumentează partida (pro)ucraineană. Dar și Putin a inclus teritoriile ocupate în componența Rusiei și nu le mai poate scoate de acolo, contraargumentează partida (pro)rusă.

Așa că soluția conflictului nu poate fi găsită decât pe câmpul de luptă, pe linia frontului. Aici Fortuna pare să încline balanța în favoarea Ucrainei, sprijinită de SUA, UE, NATO, rușilor nu le-a ajutat mult nici distrugerea barajului de la Nova Kahovka, încet, dar sigur, metru cu metru, kilometru cu kilometru, minimizând pierderile umane, armata ucraineană forțează armata rusă să se retragă spre frontiera de stat ruso-ucraineană.

Între timp, după rebeliunea abandonată a mercenarilor lui Prigojin, monolitul puterii lui Putin s-a fisurat vizibil, dezamăgindu-i pe prietenii săi chinezi și îngrijorându-i pe americanii preocupați ca arma nucleară să nu nimerească pe mâna unor indivizi mai periculoși decât președintele rus, așa încât ei s-au grăbit să-l asigure pe Putin că nu au participat la complotul „bucătarului” său. O lovitură foarte dureroasă i-a aplicat președintelui rus și Erdogan, care a declarat că sprijină demersul Ucrainei de a intra în NATO și i-a lăsat să plece acasă din prizonierat pe comandanții ucraineni care au apărat Mariupolul.

Aceste 500 de zile de război ne conving de avantajul enorm pe care îl oferă democrația, așa imperfectă cum este ea, față de un regim autoritarist, dictatorial, cum este cel din Rusia. Într-o democrație, un Putin, chiar dacă e ales, nu posedă puteri nelimitate și nu își poate realiza orice idee îi vine în cap, procesul de luare a deciziilor presupune respectarea unor proceduri care elimină ideile periculoase, apărute în creiere inflamate de frustrări imperiale.

Dacă Rusia ar fi fost un stat democratic, războiul nu ar fi început sau ar fi fost oprit în primele săptămâni de după 24 februarie 2023. În primul rând, ar fi fost combătută, ca fiind necivilizată, agresivă, bizară, însăși ideea înaintării unor pretenții teritoriale țărilor vecine, în baza interpretării arbitrare a istoriei, după ce ai semnat carta ONU și ai încheiat cu țările respective tratate de prietenie și bună vecinătate, angajându-te să respecți frontierele existente.

Duma de Stat ia decizia în chestiunea utilizării Forțelor Armate ale Federației Ruse dincolo de hotarele țării și, dacă deputații ruși ar fi activat într-un parlament adevărat, nu de vitrină, ei ar fi respins sau, cel puțin, ar fi pus în discuție solicitarea lui Putin de a permite trimiterea trupelor ruse în Ucraina.

Deputații din opoziție ar fi putut iniția procedura de demitere a președintelui, învinuindu-l de iresponsabilitate, acuzându-l că aduce prejudicii păcii și bunelor relații cu țările „vecinătății apropiate” și că provoacă în mod iresponsabil un conflict armat cu statele vecine. Ar fi fost pusă la îndoială sănătatea sa mintală și nu ar fi lipsit propunerea de a-l supune unei examinări medicale de către o comisie de profil neuropatologic.

Un președinte democrat și-ar recunoaște eșecul și și-ar da demisia. În Rusia vedem întețirea psihozei militariste, a cetății asediate, Putin se cramponează tot mai mult de putere, dorind să-și mai prelungească mandatul la alegerile prezidențiale de anul viitor. Calitatea acestor „alegeri” poate fi apreciată de pe acum, din afirmațiile Ellei Pamfilova, șefa Comisiei Electorale Centrale din Federația Rusă. „De realegerea lui Putin depinde nu numai soarta Rusiei, ci și a lumii întregi, pentru mulți ani înainte”, a spus Ella Pamfilova, trasând astfel cu claritate obiectivele CEC-ului rus. Totuși, de unde atâta „modestie” la Putin? De ce își asumă doar „soarta lumii întregi”, de ce nu și a universului întreg, se întreabă ucrainenii.

Într-adevăr, pare să nu fie mult până rușii îl vor declara pe Putin prezidentul Universului.