Republica Moldova ar putea începe anul acesta negocierile privind aderarea sa la UE. Ar fi un pas important din două motive. Primul, Moldova ar avea acces la fondurile de pre-aderare, fonduri mai mult decât binevenite pentru un stat ”asistat social”, care trăiește din banii donatorilor. Al doilea motiv ar fi un semnal important pentru cetățenii moldoveni care își doresc acest lucru, dar și pentru guvernarea pro-europeană de la Chișinău, care are nevoie ca de aer de un ajutor pentru a crește în preferințele electoratului, notează expertul român Cristian Hrițuc într-un editorial.

Cancelariile din Vest se întreabă însă: este ireversibil drumul Republicii Moldova spre Vest? Mai pot fi obstacole, evenimente, care să întrerupă, să blocheze procesul de aderare?

Dacă te uiți la guvernarea pro-europeană de la Chișinău, poți observa că aceasta a încercat să dea toate semnalele necesare că vrea să iasă din sfera de influență rusă. Au fost rupte acorduri cu CSI-ul, au fost expulzați spioni ruși sub acoperire diplomatică, au fost date mesaje dure privind agresiunea rusă în Ucraina.

Doar că situația demografică specifică din Republica Moldova, mentalitatea oamenilor după zeci de ani de ocupație rusă, cât și o parte a politicienilor moldoveni ne arată că suntem departe de a spune că micul stat a intrat pe un drum ireversibil spre Vest.

Așa cum am mai scris într-o analiză mai veche, ”tema anti-Rusia” nu a dus la efecte electorale spectaculoase. Observăm că nu există încă o majoritate covârșitoare pentru aderarea la UE. Sondajele care surprind starea populației din Republica Moldova ne arată cifre între 50% și 60% ”pentru aderare”, dar cifrele  fluctuează. E drept, diaspora nu este prinsă aici, dar nimeni nu garantează că în aceste vremuri diaspora se va mai mobiliza în cazul unui referendum, așa cum s-a mobilizat la ultimele alegeri. În același timp, migrația crește într-un ritm alert. În ultimii doi ani au plecat 90 000 de moldoveni în străinătate din cauza sărăciei. Nimeni nu poate ști ce s-ar întîmpla în cazul unui referendum ce va avea loc peste 10 ani.

Pericolul cel mai mare vine însă din faptul că în acest moment guvernarea PAS nu mai are forța suficientă pentru a face singur o majoritate. Al doilea mare pericol vine din faptul că ”se lucrează” intens pentru o Moldovă cu două partide, un sistem politic bipartid, care este extrem de vulnerabil.

De ce este extrem de vulnerabil?

Niciun partid nu rezistă veșnic la guvernare. Când faci un sistem bipartid, cu doar două partide și acelea cu doctrină total diferite și împarți electoratul în două, ținând cont de preferințele gestrategice, riști ca la un moment dat să îți vină la putere fix adversarii.

Un sistem bipartid cu un partid pro-vest și un partid pro-est, în condițiile în care ai o țară depopulată, unde rămân mai mult bătrânii cu mentalitatea formată în anii de ocupație pro rusă, îți rămâne o pradă ușoară pentru partidul pro rus.

Un sistem bipartid înseamnă o ofertă politică limitată. Moldova nu e SUA, nu are ”maturitate”. E un stat tânăr, cu o minimă experiență politică.

Nu poți avea speranța că peste 10 ani vei avea PAS-ul la putere și nici un președinte pro-european. Am spus 10 ani, pentru că în varianta optimistă, cam atunci ar fi posibilă o eventuală aderare. La acel moment, Maia Sandu nu ar mai fi președinta Republicii Moldova, iar PAS ar trebui să performeze și să nu se erodeze deloc în acest timp, ca să mai poată rămâne la putere. Greu de crezut că va reuși!

Marile Cancelarii din Vest ar trebui să înțeleagă că sistemul bipartid este total devantajos și că este nevoie de încă un partid pro-occidental, care să poată absorbi din pierderile inerente ale PAS-ului, ca la final să se poată face o coaliție. Mai este nevoie de un partid, de o forță politică, care să poată lua și din electoratul ”de centru”, să preia pierderile PAS și să asigure o majoritate în caz de nevoie.

Este greu să îi spui PAS-ului, „acceptă să îți crească un oponent politic”. Realist vorbind, niciun partid nu acceptă de bună voie să crească un adversar. Dar, în condițiile date, măcar poți face strictul necesar, să nu le blochezi accesul pe presă, să nu le furi primarii. Aici, trebuie să intervină Cancelariile din Vest.

PAS a început să fure primari prin două metode: șantajul cu dosarul și momirea cu bani guvernamentali. În același timp, din cauza faptului că presa în Republica Moldova este de două feluri, plătită din banii occidentalilor și plătită din banii rușilor, se poate face ușor blocaj media.

Un partid nou aproape că nu are nicio șansă fără acces la televiziuni, fără finanțare și cu blocaj total din partea puterii.

Maia Sandu a simulat un ajutor dat partidelor pro europene, extraparlamentare. Au fost două întâlniri, dar scopul real al acestora a fost folosirea micilor partide pentru PR-ul personal al actualei președinte. Nu a fost nimic concret. Mai mult de atât, PLDM, partidul fostului premier Vlad Filat, nu a fost invitat, deși are încă câțiva zeci de primari.

Este vital ca puterea de la Chișinău și Cancelariile străine să înțeleagă că un sistem politic bipartid este total dăunător Republicii Moldova. S-a făcut un pas important. Partidul SHOR, folosit de Kremlin în războiul hibrid, a fost scos în afara legii. A rămas PSRM. Așa cum arată scena acum, sunt doar două partide capabile să intre în Parlament. Dar mai este nevoie de un partid capabil să colecteze voturile pierdute de PAS și electoratul de centru. Măcar nu îi ”omorâți” dacă nu vreți să îi ajutați. Peste un an s-ar putea să regretați.