Reacția supărată, emotivă a premierului Dorin Recean la recentul verdict al Curții de Apel Chișinău în chestiunea scoaterii partidului „Șansă” din cursa electorală i-a ofensat, nu fără motiv, pe judecători, scrie expertul Nicolae Negru într-un editorial pentru Ziarul NAȚIONAL.

Trebuie să recunoaștem că limbajul prea direct, cam grosolan și acuzațiile declarative de corupție, de relații cu oligarhii fugari, la care a recurs premierul, au avut un efect șocant, neplăcut nu numai asupra judecătorilor, ci și asupra altor cetățeni, cărora li s-a tot spus despre supremația legii și separarea puterilor în stat ca principii ale unei democrații veritabile. În mod obișnuit, limbajul democrației e unul civilizat și argumentat.

O decizie negativă a instanței nu îi face pe judecătorii ei corupți în mod automat. După cum nici intențiile bune ale premierului nu îi legalizează în mod automat acțiunile, nu pot fi o scuză pentru încălcarea Constituției, în litera și spiritul ei. De altfel, nu e singurul caz de complacere a premierului în declarații „neceremonioase”, „dure”.

Judecătorii se apără: Comisia pentru Situații Excepționale nu are atribuții în ce privește procesul electoral. Acestea aparțin Comisiei Electorale Centrale. Apoi, prelungind starea de urgență, legislatorii au subliniat de fiecare dată faptul că aceasta nu se extinde asupra domeniului electoral.

Replica premierului că partidul scos din cursa electorală prezintă un pericol pentru securitatea Republicii Moldova, iar de securitate e responsabilă Comisia pentru Situații Excepționale sună impresionant, dar ridică totuși niște semne de întrebare. Ce se întâmpla dacă Rusia nu invada Ucraina, dacă nu se declara starea de urgență și nu se forma Comisia pentru Situații Excepționale în Republica Moldova? Partidul „Șansă” activa nestingherit și participa la alegeri? Dacă partidul „Șansă” e, de fapt, o clonă a partidului lui Ilan Șor, interzis prin verdictul Curții Constituționale, de ce nu s-a cerut imediat interzicerea și tragerea la răspundere a liderilor partidului-clonă?

Acuzându-i pe judecători, premierul Recean, spicherul Igor Grosu ar trebui să se întrebe mai întâi dacă au pus la dispoziția judecătorilor toate instrumentele necesare unui verdict corect și informația ce îl susține. Dacă nu, de ce s-ar mira că rezultatul este diferit de așteptările lor? Judecătorii nu pot, nu au dreptul să improvizeze, să ghicească ce au dorit de la ei legislatorii și guvernarea în general. Dacă Codul Electoral nu ia în calcul războiul hibrid și nu interzice participarea la alegeri a unor partide ce reprezintă interesele crimei organizate, nu poți învinui judecătorii pentru aceasta.

Ca alegătorii moldoveni, câteva zeci de mii, să voteze un candidat complet necunoscut la funcția de bașcan sau primar sunt puse în aplicare „tehnologii” și sisteme de organizare de tip mafiot. Schemele de mituire a alegătorilor, a funcționarilor sunt de o amploare fără precedent și necesită sume enorme de bani. Identificarea și descoperirea lor nu e un lucru simplu, criminalii sunt inventivi și au la dispoziție cele mai moderne mijloace de transmitere a informației și transfer al banilor.

Se poate constata că războiul hibrid pe care îl duce Rusia împotriva Republicii Moldova nu se reflectă adecvat în legislația noastră. O asemenea noțiune nici nu există în Constituția Republicii Moldova și premierul s-a dedat improvizației. Ce este un război hibrid, care sunt semnele sale, cum se apără statul în cazul unui război hibrid nu se știe, legislatorii noștri nu s-au gândit la aceasta și nu au elaborat o strategie de apărare. Și atunci cum neutralizezi pericolul prezentat de partidele care au ca sursă financiară un stat străin sau o organizație criminală finanțată de un stat străin?

Nici Europa nu dispune de experiența contracarării unui război hibrid, care nu se rezumă doar la propagandă și dezinformare. De aceea a reacționat cu o oarecare prudență la cazul „Șansă”. Rusia testează în Republica Moldova instrumente și tehnologii noi de influențare a alegerilor, a politicii interne în general. Situația se complică și fiindcă autoritățile sunt nevoite să acționeze în condițiile democrației și pluralismului, ale vidului legal, Republica Moldova a devenit prin voia sorții un „poligon” de verificare a metodelor legale de luptă anti-război hibrid, care să nu degenereze în autoritarism sau totalitarism. Partidul „Șansă” a fost scos din alegeri în mod justificat, semne de întrebare ridică nu esența, ci forma, procedura care certifică procesul democratic.