Un fenomen bizar observăm în spațiul public, în mass-media, pe rețelele sociale: mercenarii lui Plahotniuc, Șor, Platon, stipendiații Kremlinului, salariații FSB ne vorbesc despre democrație, pluralism, libertatea presei etcetera, încearcă să creeze impresia că „nimic nu s-a schimbat” în Republica Moldova, că Maia Sandu ar fi instituit o „dictatură” mai feroce decât a „coordonatorului executiv”, că mass-media și jurnaliștii ar fi controlați de putere și nu ar putea respira liber, că opoziția nu numai că nu ar fi tolerată, ci ar fi și hărțuită, că în loc de descentralizare am avea concentrare a puterii într-o singură mână ș.a.m.d.

Campania de demonizare a actualei guvernări ia turații și ceea ce arăta mai înainte ca niște acțiuni individuale, răzlețe, seamănă tot mai mult cu o „operație” propagandistică amplă, complexă, bine gândită și regizată cu măiestrie. Ne amintește de pregătirea de concert a unei orchestre simfonice, când, la început, fiecare muzician își probează propriul instrument, improvizând, scoțând sunete arbitrare, dar apoi, continuând să-i asculți, îți dai seama că sunetele emise de ei se supun treptat unei teme muzicale de pe partiturile din fața lor, selectate de dirijor. Întâmplător e și „tema” Mariei Zaharova de la MID și a altor reprezentanți ai Kremlinului, scrie Nicolae Negru într-un editorial pentru Ziarul Național.

De la un timp, luptătorii cu „dictatura galbenă” își atribuie și o superioritate morală față de cei care încearcă să vadă lucrurile obiectiv, calm, dincolo de interesul partinic, fără delir și isterie fățarnică, fără revanșism oligarhic sau imperial, sau și fără una, și fără alta. E jenant să-i auzi pe foștii killeri mediatici perorând despre libertatea presei, libertatea de exprimare, sună penibil lecțiile deontologice de la hoți, marionete oligarhice sau de la cei (sau cele) care au dormit într-un pat cu oligarhi spălători de miliarde sau agenți FSB.

Unii dintre ei au intrat în rolul moralizator atât de tare, încât au pierdut simțul ridicolului, cerându-le socoteală ambasadorilor străini acreditați în Republica Moldova, întrebându-i de ce nu reacționează, ca pe vremuri, la „derapajele” puterii de azi... Răspunsul e că ieri nu erau derapaje, era sistem banditesc. Și ambasadorii știu prea bine diferența dintre o gafă sau o neglijență procedurală și un stat capturat.

Ei mai știu că astăzi se dă o luptă decisivă pentru Republica Moldova, că Rusia vrea să controleze din nou acest spațiu, cu ajutorul oligarhilor fugari. De aceea, instituțiile statului i-au scos din joc pe unii „politicieni”, au suspendat licența unor canale care dezinformează și manipulează cetățenii, inclusiv cu privire la agresiunea militară a Rusiei împotriva Ucrainei. Dar și UE a luat măsuri pentru a contracara războiul hibrid al Rusiei, suspendând „activitățile de radiodifuziune și licențele mai multor canale de dezinformare sprijinite de Kremlin: Sputnik și filialele sale, inclusiv Sputnik Arabic; Russia Today și filialele sale, inclusiv Russia Today English, Russia Today UK, Russia Today Germany, Russia Today France, Russia Today Spanish, Russia Today Arabic; Rossiya RTR/RTR Planeta, Rossiya 24/Russia 24,Rossiya 1, TV Centre International, NTV/NTV Mir, REN TV, Pervîi Kanal, Oriental Review, Tsargrad TV Channel, New Eastern Outlook, Katehon, Spas TV Channel…”.

Că „moraliștii” noștri califică televiziunile respective, ca și pe cele finanțate de Șor, drept mass-media, că din punctul lor de vedere structurile criminale ale lui Șor sunt „partide politice” vorbește despre cine îi plătește și îi dirijează pe ei înșiși. Problema e numărul lor neașteptat de mare și surpinzător de divers. Nici să bănuim câți luptători „principiali” și „curajoși” pentru democrație și pluralism există la noi. Unde erau până acum?

Lecțiile lor de morală însă nu pot convinge. Au ceva în comun cu predicile preoților pravoslavnici, apologeți ai războiului antiucrainean, stropind cu agheasmă bombe și rachete, cu crucea și mitraliera la gât.