Zilele acestea am realizat că se fac 20 de ani de când, în mod direct și fără pauză, la o scară mai mică sau mai mare, am făcut tot ce mi-a stat în putință pentru a aduce Basarabia mai aproape de România.

Istoria adevărată a ținutului în care m-am născut am aflat-o pe ascuns, din cărți interzise. De atunci, am refuzat să accept manipularea, îndoctrinarea, demagogia și minciuna. Nu îmi poate cere nimeni astăzi să fiu de acord sau măcar să tolerez, prin inacțiune, că țara mea să rămână așa cum au decis Hitler și Stalin, doi criminali condamnați de istorie.

Fie că eram student, cadru didactic, funcționar public sau demnitar al statului român, am militat deschis, în ciuda tuturor obstacolelor, pentru restabilirea adevărului istoric. E de la sine înțeles că nu am în gând să abandonez aceasta cauză. Din nou, în ciuda tuturor încercărilor de a mă descuraja sau a părerilor potrivnice, fie și ale unor profesori mai mult sau mai puțin interesați.

Înțeleg că susținerea de către președintele Traian Băsescu a unui partid politic de la Chișinău, ce are drept obiectiv unirea R. Moldova cu Romania, a deranjat. Doi distinși profesori de la Facultatea de Științe Politice a Universității din București, Radu Carp și Armand Gosu, sunt de părere că președintele Băsescu nu trebuie să se implice în politica de peste Prut, pentru că ar face jocul Rusiei și ar „rupe” din electoratul proeuropean al altor partide de peste Prut.

În afara acestor temeri lipsite de temei, ridicate la rang de argument, ambii intelectuali invocă niște clișee. Ion Iliescu spunea în anii '90 că nu putem discuta despre unire, pentru că se supără Moscova. Asta deși la Chișinău câștigase alegerile un partid care lupta pentru acest obiectiv.

În anul 2002, am fost reținut de poliție la vama Sculeni, pentru că aveam 100 de steaguri tricolor pe care le duceam la Chișinău. Acestea erau considerate element de propagandă. Steagul României nu trebuia expus în R. Moldova, pentru că, din nou, se supără Rusia. Am fost reținut și întors cu escorta până la București.

În 2008, mai multi funcționari ai statului român îmi recomandau să nu acordăm patronajul președintelui României pentru un spectacol din cadrul Festivalului „Zilele Basarabiei”, organizat în Piața Universității din București, deoarece peste câteva zile urma să vină Putin la Summitul NATO. „Rusia ar putea interpreta greșit serbarea acestei zile”, argumentau, pe un ton autoritar, „funcționarii” statului român. În acel an, 2008, aniversam 90 de ani de la Unirea Basarabiei cu România.

Atunci, președintele Traian Băsescu a făcut ce era corect și firesc. A susținut evenimentul, iar Putin a fost prezent la cel mai important eveniment diplomatic din istoria României fără să fie deranjat...

La fel de corectă și firească a fost respingerea tratatului privind gestionarea frontierei României cu R. Moldova, unul dintre principalele subiecte pentru guvernele proeuropene de la Chișinău de după 2009.

Acestea aveau două argumente. Unu: cetățenii R. Moldova nu vor mai vedea România drept o amenințare. Doi: Rusia nu va mai privi cu „suspiciune” colaborarea dintre statele noastre. Am fost total împotriva unui astfel de tratat, pe care și astăzi îl consider o eroare politică uriașă. Mă bucur că președintele Băsescu nu l-a trimis Parlamentului spre ratificare și sper că nici președintele Iohannis nu o va face. Nu putem recunoaște o frontieră trasată de Hitler și Stalin în interiorul României. E o chestiune ce ține de demnitatea statului.

Revenind la implicarea președintelui Băsescu în politica din R. Moldova, aceasta este necesară dintr-un motiv foarte simplu. Românii de peste Prut au nevoie de un lider politic cu experiență, care îi poate apăra în fața amenințărilor interne și externe. (Voi dezvolta acest subiect într-un material ulterior).

Nu vrea nimeni să creeze confuzie sau să divizeze electoratul din R. Moldova. El este deja divizat și știm foarte bine că societatea este puternic influențată de propaganda moscovită. În R. Moldova este nevoie de o alternativă politică credibilă, care să scoată statul din impas și să-i dea o direcție. Dodon a reușit să câștige Președinția de la Chișinău fără prezența vreunui politician din România, în ciuda unui Acord semnat cu UE, fonduri de sute de milioane de la București și Bruxelles, regim fără vize în UE și multe alte facilități.

Prin urmare, argumentul potrivit căruia implicarea noastră în R. Moldova ajută Rusia la Chișinău nu este valabil. Este, în schimb, un argument care servește perfect drept pretext pentru cei care nu ne vor acolo cu adevărat.

În R. Moldova era nevoie de o forță politică nouă, care să consolideze polul politic al celor care lupta în mod real și onest împotriva intereselor Federației Ruse.

Partidul Unității Naționale (PUN) va deveni un proiect politic în care se regăsesc toți cei care cred că soluția cea mai sigură de a adera la valorile europene este unirea cu România.

P.S. PUN nu a fost creat pentru o persoană și nu are nicio legătură cu Plahotniuc ori alții din viața politică de la Chișinău. PUN este un partid al tuturor celor care vor România acasă în R. Moldova!

Sursa: ziare.com