Rezultatul principal al alegerilor prezidențiale din Rusia era cunoscut încă de la sfârșitul anului trecut când Putin a anunțat că va candida pentru al cincilea mandat prezidențial, ceea ce iarăși nu a fost o surpriză pentru nimeni. Nu se cunoșteau doar cifrele concrete ale „victoriei” sale și participarea la vot a alegătorilor, dar se presupunea, în conformitate cu logica dictatorială, că acestea vor fi mai mari ca niciodată. Și exact așa a fost, scrie Nicolae Negru într-un editorial pentru Ziarul NAȚIONAL.

Comisia Electorală a Rusiei nu a avut rețineri să le aleagă cât mai impresionante, ca să demonstreze o susținere fără precedent pentru Putin, în ciuda liderilor occidentali, care au încercat să-l izoleze, condamnând invadarea Ucrainei, și în pofida Tribunalului Penal de la Haga, care l-a dat în urmărire penală pentru crime de război.

În urma rezultatelor electorale oficiale, putem deduce că marea majoritate a cetățenilor ruși trăiesc acum, pe timp de război și crize interne profunde, o perioadă de mare însuflețire și speranță, de care nu au beneficiat în cei 24 de ani precedenți de guvernare putinistă, că pentru ei e cu atât mai bine cu cât e mai rău în Rusia și în jurul ei. Ceea ce poate părea incredibil.

E greu de spus ce fel de satisfacție perversă trăiește Putin personal, știind că alegerile nu au fost de fapt alegeri, că cifrele sunt false, „desenate”, că adevărații opozanți nu au fost admiși să candideze, că alegătorii au fost mânați, pe diferite căi, la secțiile de votare. Sau poate nu știe și crede sincer că poporul rus îl adoră și aprobă decizia sa de a invada și a devasta Ucraina, de a porni, după 80 de ani de pace, un război continental ce riscă să se transforme în unul mondial?

Pe de cealaltă parte, oare nu e posibil ca majoritatea absolută a rușilor chiar să susțină cu entuziasm războiul împotriva Ucrainei, să dorească nimicirea ucrainenilor cu orice preț, ignorând pierderile de câteva sute de mii de militari ruși? Oare pare atât de neverosimil ca majoritatea rușilor și a etniilor conlocuitoare să fie dispuși să meargă voluntari pe front și să-și dea viața pentru „noile teritorii cucerite” de armata rusă? Nu putem ști cu certitudine răspunsul.

Știm însă că „alegerile” nu au fost alegeri, ci un ritual formal pentru reîntronarea lui Putin, ale cărui viziuni, inclusiv față de Ucraina, au degenerat în așa măsură, încât au devenit opuse radical celor inițiale, fără ca majoritatea cetățenilor ruși să-și retragă încrederea față el, dacă e să acceptăm datele oficiale emise de instituțiile statului rus. În primul său mandat, Putin se pronunța categoric împotriva modificării Constituției pentru a-și prelungi aflarea sa în post, ca până la urmă să procedeze exact invers.

Putin este altul din mai multe puncte de vedere: și ca familist, creștin, apărător al valorilor tradiționale, și ca politician liberal, democrat, umanist, prețuitor al libertăților și drepturilor omului. În mod paradoxal, victoria de azi îi anulează victoriile electorale de ieri, când în planurile lui intrau democratizarea Rusiei, alianța cu NATO, relațiile bune cu vecinii săi, respectarea principiilor Acordului de la Helsinki, când afirma cu convingere că Crimeea aparține Ucrainei și că nu are de gând să o atace.

El s-a schimbat și, cel puțin în aparență, împreună cu el au degenerat și majoritatea cetățenilor ruși. Victoria sa nu face bine nici Rusiei, nici poporului rus, care până la 24 februarie 2022 avusese o cu totul altă imagine în lume. Și nu ne referim numai la suferințele ce îi așteaptă după alegeri, după ce Putin a obținut un nou mandat, ca răsplată pentru începerea „spețoperației” militare în Ucraina.

Viitorul Rusiei nu arată bine în condițiile în care fundamentul moral, spiritual al rușilor e grav viciat, începând de la biserica pravoslavnică ce sfințește tancurile, rachetele și binecuvântează omorârea ucrainenilor și terminând cu cele mai importante persoane în stat, cu elitele care zăngănesc arma nucleară. Îngheață sângele în vine când auzi amenințările lor ce vizează întreg continentul. Cu victoria lui Putin în „alegerile” de ieri, el își va aroga puteri nelimitate, se va dezlănțui, elanul său agresiv va crește exponențial, transformând definitiv Rusia într-o gigantică bombă ce poate exploda în orice clipă.

Vestea bună e că, nici din punct de vedere militar, nici economic, Rusia nu e ceea ce s-a crezut că este. Problema e că Occidentul se mișcă încet, nu are simțul urgenței, manifestă egoism și incoerență, iar unii vecini supraputernici din Asia speră să profite în urma exploziei.