Consultările Maiei Sandu cu liderii politici, cu reprezentanți ai societății civile, ai mediului de afaceri, cu oameni de cultură, scriitori, artiști, jurnaliști etc. nu au convins-o să renunțe la ideea referendumului în chestiunea integrării europene, deși o parte dintre invitații ei a încercat să o descurajeze în această intenție, iar altă parte a respins-o din start, refuzând să participe la întâlnirea cu ea. Ultimii sunt tocmai cei care strigau mai înainte că nu ne mișcăm nicăieri, nici spre Vest, nici spre Est, până nu întrebăm poporul, scrie Nicolae Negru într-un editorial pentru Ziarul NAȚIONAL.

Rusia și-a dat arama pe față

Dacă e să fim obiectivi, momentul actual, când Rusia și-a dat arama pe față, când natura ei hidoasă, agresivă, expansionistă și criminală a ieșit la iveală, e cel mai propice unei clarificări de strategie geopolitică, cetățenii noștri au șansa să vadă cu mai multă claritate, mai aproape de adevăr, încotro ne cheamă nostalgicii după URSS și ce le propune UE. De aceea, forțele proruse au schimbat imediat macazul, nu mai vor referendum, li s-a spus de la Moscova că ideea promovată de ei nu e bună deloc.

Rusia nu arată deloc bine bombardând și distrugând orașele și satele statului vecin cu care are încheiat tratat de prietenie și bună vecinătate, omorându-i fără discernământ pe ucraineni. FSB înțelege că dezbaterile, comparațiile dintre UE și Rusia nu sunt în folosul ultimei. De aceea, le-a pus propagandiștilor și agenților săi câteva sarcini: 1) să împiedice cu orice preț desfășurarea unui asemenea referendum; 2) să promoveze temporar lozinca: nici cu Vestul, nici cu Estul; 3) să atace UE, să le spună moldovenilor cât e de rău să fii membru UE.

Hoarde de putiniști, unii chiar aflându-se în Europa sau chiar în România, lucrează azi de zor pentru demonizarea UE.

Ieri strigau referendum, azi strigă boicot

Să urmărim un pic comportamentul incoerent al partidelor care ne cheamă azi să boicotăm referendumul, PCRM și PSRM. În perioada guvernării comuniste a lui Vladimir Voronin, pe 22 februarie 2005, a fost semnat Planul de Acțiuni RM - UE, în cadrul Politicii Europene de Vecinătate a UE, a fost instituită, pe 6 octombrie 2005, Delegația (Ambasada) Uniunii Europene la Chișinău și tot atunci Ministerul Afacerilor Externe a devenit și „al Integrării Europene”.

Pe 24 martie 2005, Parlamentul adoptă Declarația cu privire la integrarea europeană a Republicii Moldova, votată unanim, în care se spune că „dezvoltarea de mai departe a Republicii Moldova nu poate fi asigurată decât prin promovarea consecventă și ireversibilă a cursului strategic spre integrarea europeană”. Fără votul majorității comuniste (56 de mandate) și fără acceptul liderului comunist Vladimir Voronin, declarația respectivă nu ar fi fost posibilă. Mai mult: obiectivele integrării europene au fost incluse în programul și statutul PCRM.

Deși prin 2014 integrarea europeană mai figura în programul PCRM, Voronin a cerut, după ce Moscova își manifestase pentru prima dată nemulțumirea în legătură cu perspectiva semnării acordului de asociere RM - UE, organizarea unui referendum în această chestiune, cu scopul evident de a împiedica semnarea acestui document important, semnare prevăzută pentru 27 iunie 2014, la Bruxelles. Să ne amintim cum l-a convins Putin pe Ianukovici să nu parafeze Acordul de asociere a Ucrainei cu UE: i-a promis 15 miliarde de dolari împrumut. Voronin a fost, probabil, mai simplu de convins. Nu se știe cum, dar faptele lui vorbesc de la sine.

Acum nu ne mai surprinde că el boicotează referendumul pe care îl cerea în 2014, acesta nu mai convine Moscovei. De altfel, sintagma „integrarea europeană” nu a dispărut nici azi din programul PCRM, se dorește combinarea „organică” a acestui proces cu procesele integraționiste din Est, dirijate de Rusia. Cum să le combini? Numai Tkaciuk știe, căci el a scris programul.

PSRM, de unde ia banii

Tot atunci, Partidul Socialiștilor acaparat de Dodon s-a angajat în mod evident să promoveze obiectivele Moscovei. În programul PSRM, adoptat în același an (septembrie 2014), se anunțau „pași energici în vederea denunțării Acordului de Asociere cu UE şi a desfăşurării unui referendum în problema vectorului de integrare a ţării”. „Aderarea la Uniunea Vamală, participarea la edificarea şi dezvoltarea Uniunii Euroasiatice – iată şansa de renaştere a Moldovei”, se mai stipula în program, desi ceva mai înainte Dodon declara că aderarea la Uniunea Vamală „Rusia-Kazahstan-Belarus” este o „utopie”, deoarece Republica Moldova nu are granițe comune cu statele UV.

„Poporul și doar poporul trebuie să decidă cursul de dezvoltare a țării noastre. Voi fi inițiatorul unui referendum privind vectorul de politică externă a R. Moldova”, promitea Dodon în campania prezidențială din 2016.

La congesul PSRM din 19 decembrie 2023, Dodon declara că „orice integrare externă, atât la Vest, cât și la Est, poate avea loc doar pe baza unui referendum general, împreună cu regiunea transnistreană”, ca peste 5 zile să se opună categoric referendumului propus de Maia Sandu, la care referendum transnistrenilor nu li se interzice participarea. Doar că nu au drept de veto asupra politicii externe a Republicii Moldova, cum ar dori Moscova.

Relațiile lui Dodon cu Moscova nu sunt doar politice și ideologice. Să nu uităm ce îi spunea el lui Plahotniuc în 2019: că primea de la Moscova, lunar, până la 1 milion de euro pentru întreținerea PSRM. Conform declarațiilor fostului Ambasador al Republicii Moldova în Rusia, Andrei Neguță, „în cadrul vizitelor oficiale, partea rusă achita costul cazării pentru Igor Dodon și membrii delegației” și că, „în cadrul vizitelor, erau cazuri când discuțiile erau unu la unu, domnul Dodon cu domnul Putin”? E posibil să-și imagineze cineva un președinte de stat suveran și independent plătit de alt stat? Și ce secrete discutau „unu la unu” Dodon cu Putin?

Dodon trișează

Ultima „inovație” a lui Dodon împotriva referendumului e că „subiectele legate de ideologia politică nu pot fi incluse în Constituție”. UE de fapt se opune oricărei ideologii politice de stat. Dacă ar fi vorba de ideologie politică, Bruxelles ar reacționa imediat. Dar Dodon trișează, cursul proeuropean nu este ideologie, ci strategie, ca și neutralitatea, de altfel. De ce liderul PSRM nu propune eliminarea din Constituție a acestui articol care împiedică punerea Republicii Moldova la adăpostul NATO, așa cum au procedat Finlanda și Suedia, renunțând la neutralitate, după ce Rusia a invadat Ucraina?

Exact în aceeași măsură, „integrarea europeană” e geopolitică, e strategie ce nu are nimic în comun cu ideologia politică – nu se declară Putin conservator? „Cursul strategic spre integrarea europeană”, singurul care poate asigura „dezvoltarea de mai departe a Republicii Moldova” (au declarat-o comuniștii, întrebați-l pe Voronin!) nu are cum face rău în Constituție.

Să nu ratăm momentul

Unii lideri ai partidelor proeuropene nu agreează ideea din alte motive: pentru că e riscantă, pentru că nu le-a venit lor și pentru că se simt incompatibili, din diferite motive, cu Maia Sandu. Sigur, există riscul eșecului, dar acesta, repetăm, e mai mic ca niciodată și ar putea să crească, dacă Rusia câștigă războiul.

Recunoscându-le și dreptul la unele supărări, ne așteptăm totuși de la ei să dea la o parte resentimentele personale și cele de partid și să pună umărul la buna desfășurare a plebiscitului. Ne aflăm într-un moment decisiv, se hotărăște viitorul Republicii Moldova, nu al Maiei Sandu. Să nu-l boicotăm ca partidele proruse!