Moscova nu-și ascunde intențiile de a-i folosi pe găgăuzi pe post de idioți utili în războiul său hibrid împotriva Republicii Moldova. Însă oricât de disprețuitoare, dușmănoase, necivilizate ar fi acțiunile Kremlinului, oricâtă importanță și-ar da inocenta din punct de vedere politic Evghenia Guțul, să nu uităm că numărul alegătorilor găgăuzi este destul de redus, de doar peste o sută de mii (circa 4%), ceea ce limitează mult rolul lor în destabilizarea și reorientarea geopolitică a statului moldav, notează jurnalistul Nicolae Negru într-un editorial pentru Ziarul NAȚIONAL.

Nu la Comrat și nici la Tiraspol, ci la Chișinău se dă bătălia decisivă pentru cursul nostru european. Iar declarațiile belicoase ale bășcăniței precum cea cu armata moldovenească intrând în Autonomia Găgăuză trebuie privite și cu un pic de ironie, căci ea nu își poate da seama ce vorbește. De altfel, jurnalistul Mihail Sirkeli menționează într-o emisiune de a sa, Nokta Live, că o unitate de carabinieri e amplasată chiar la Comrart.

Nu e semn de putere, ci de slăbiciune, de decădere a Rusiei implicarea fățișă, frontală, sfidătoare în afacerile interne ale unui stat vecin „partener strategic”, ațâțarea Comratului împotriva Chișinăului, iar întâlnirea lui Putin cu marioneta unui hoț, fie și pe coridor, „întâmplător”, ține de tradiționalul fenomen universal, numit de ruși „pokazuha” - simulare a activității febrile în anturajul președintelui rus.

Reversul acestei medalii e aceeași „pocazuha” din partea lui Șor, care și-a convocat zilele trecute angajații la Moscova, pentru o „demonstrație de forță” - constituirea unui „bloc politic” la nivel național, ce ar trebui să-i impresioneze pe finanțatorii de la FSB. Decât că s-a văzut numărul mercenarilor lui Șor, al cetățenilor moldoveni dependenți de un hoț, nevoiți să apară alături de el în public, ce alt rost putea să aibă „congresul” respectiv?

Nici mercenarii lui Șor nu pot fi factorul hotărâtor în războiul hibrid, mai cu seamă dacă Serviciul de Informații și Securitate și CNA vor reuși să oprească fluxul banilor murdari. Toate sondajele arată de ani de zile că tabăra proeuropeană, chiar fără a-i lua în calcul pe cetățenii plecați la muncă peste hotare, este mai numeroasă decât cea prorusă și partidele finanțate de Moscova luate împreună nu pot schimba situația, altfel ar fi schimbat-o până acum. Raportul de forțe poate fi modificat doar din interiorul taberei proeuropene.

Ce întreprinde FSB la Chișinău în acest sens se știe mai puțin, căci acționează punându-și blana de adept al integrării europene și chiar al re-Unirii cu România, lovind perfid, speriindu-i pe cetățeni, încercând să semene discordie între lideri, între europenism și românism, să inoculeze atitudine sceptică față de UE, să discrediteze, să compromită Europa, punând accent pe aspectele ei negative, ignorându-le pe cele pozitive. E de presupus că aceste eforturi se vor intensifica.

Dându-se amici, aliați, agenții FSB sunt mai eficienți decât mercenarii, inamicii sau idioții utili care nu se ascund. Cum îi identificăm? Fiind atenți la mesajele lor. În ultima vreme, odată cu obținerea statutului de candidat pentru integrarea în UE, acestea pot fi de cele mai multe ori „neutre” sau radical unioniste. Însă principalul semn al trădării va fi atitudinea față de referendumul din toamnă.

Atunci când cineva care se declară unionist refuză să semneze un pact pentru Europa sau să participe la un referendum pentru integrarea europeană, condiționând că va semna doar unul pentru România și va participa doar la un referendum pentru re-Unirea cu România, avem temei să considerăm că radicalismul, inflexibilitatea sa în contextul geopolitic actual avantajează Rusia, face jocul lui Putin, fie din inocența similară cu a Evgheniei Guțul, fie din intenții subversive, urmărind statu-quo, rămânerea la cheremul Moscovei. Pretinzându-se român, persoana respectivă aduce un prejudiciu enorm românismului și, implicit, europenismului.

Alții, deși se declară adepți ai integrării europene, nu acceptă intrarea Republicii Moldova în „spațiul euroatlantic”, manifestând NATO-fobie și preferință pentru falsa neutralitate. Să demonizezi singura organizație defensivă capabilă să oprească armata rusă, în condițiile când propagandiștii de top ai Kremlinului măsoară pe hartă, în direct, la principalele televiziuni de stat ale Rusiei, distanța de la linia frontului ucrainean până la Chișinău sau Comrat, înseamnă să o faci pe prostul, așteptând tancurile rusești. Falșii neutraliști nu spun, ca Dodon, „ai noștri sunt aproape”, dar acționează la fel și nu e greu de presupus că vor boicota, sub diferite pretexte, referendumul.

Și mai perfizi sunt „ortodocșii” militanți, care pun semnul egalității între „sminteala Occidentului și sminteala Rusiei”, declarându-se derutați. „Sminteala” Occidentului nu amenință viețile oamenilor ca sminteala lui Putin, care e dispus să radă de pe fața pământului toate orașele și satele ucrainene, ca să le includă în „lumea rusă”. Dacă va reuși să-i înfrângă pe ucraineni, el nu se va opri, va trece Nistrul. Falsa obiectivitate și neutralitate din enunțul pretinșilor ortodocși e destinată zăpăcirii alegătorilor mai slabi cu logica, pentru a-i împinge în poziția măgarului lui Buridan care a murit de foame între două căpițe de fân.

Există un mare grup de persoane care nu formulează idei proprii, dedicându-se difuzării unor mesaje străine, cât mai prăpăstioase, catastrofiste, false despre România, în particular, și Europa, în general. Ei nu vor lăuda Rusia și nu își vor trăda admirația pentru Putin, ci le vor „deschide ochii” oamenilor asupra „realității” occidentale, să nu-și facă iluzii. Ucigând „iluzia”, ei speră să reducă participarea la referendum.