Cunoscutul jurnalist ucrainean Vitali Portnikov, realizator de emisiuni la postul de radio „Europa Liberă” și la Espreso TV într-un editorial pentru publicatia grani.ru abordeaza tema imperialusmului rusesc ca maladie naționala și cât de „prieteni” ne sint "ne prietenii " lui Putin.

Serghei Udaliţov, unul dintre renumiții opozanți ruși, în cadrul primei sale conferinţe de presă, după eliberarea din arest, a vorbit despre patriotism, despre faptul că susține ideea anexării Crimeei, este mândru de ocuparea Donbasului și, regretă, faptul că Rusia nu a reușit să cucerească integral partea de est a Ucrainei. De fapt, după explicațiile date de către Alexei Navalinîi cu privire la situația din Crimeea, după ce expresia „sandwich“ a devenit un aforism, nu surprinde pe nimeni lansarea unei poziţii similare de către încă un activist de opoziţie.  Dar ce-i de mirare e altceva – de ce se mai numesc încă opoziție?

E de constatat faptul că participanţii la atentatul împotriva lui Hitler ( 20 iulie 1944)  au fost mult mai hotărâţi luptând contra dictaturii decât opoziţioniştii ruşi faţă de regimul rus  – şi aproape toţi au plătit cu propria viaţă. Acești oameni, astăzi, sunt considerați eroi naţionali în Germania, simboluri ale luptei contra nazismului. Însă apare o întrebare: oare cât de  mare era diferența între viziunea, crezul organizatorilor şi participanţilor la atentat faţă de cele ale Führerului? Erau ei preocupati cumva de viitorul Germaniei ca stat democratic? Ori, au dorit doar să se debaraseze de Hitler, care ducea ţara în prăpastie.

Nu  am de gând să pun la îndoială eroismul oamenilor care s-au sacrificat pentru  lichidarea monstrului. Încerc doar să explic, că și ei au fost rodul societăţii germane bolnave. Și nu Hitler a fost cauza acestei maladii. Această boală „l-a creat” pe Hitler – boala revanşismului imperial. Societatea germană a început să-și revină doar după marea înfrângere în război - drept rezultat fiind  actuala democraţie eficientă, care astăzi este ultima speranţă a oamenilor cu o gândire sănătoasă din întreaga lume.

Deci, societatea rusă este afectată de aceeaşi maladie germană de până la cel de-al doilea război mondial – boala revanşismului imperial. Această molimă „l-a creat” pe Putin, dar și el însuși este infectat. Și Navalnîi. Și Udaliţov. Și mulţi alții. Fiecare cetățean rus care nu conştientizează că ocuparea Crimeei şi a Donbasului, Abhaziei, Osetiei de Sud şi Transnistriei este principala problemă a țării sale, – este bolnav. Fiecare rus care nu înţelege cât de dăunător este pentru țara sa implicarea în Siria şi alte încercări prosteşti de a demonstra „măreţia” statului, a unui stat sărac, conectat la „seringa cu petrol” - este bolnav. Fiecare rus, care în loc să se gândească la salvarea propriei ţări, dă sfaturi ucrainenilor sau georgienilor cum să voteze şi cu cine să prietenească, - este bolnav. Şi, nu sunt sigur că toți acești oameni pot fi vindecați fără a suporta o terapie de șoc. Nu le doresc ruşilor aceasta experiență- să nu dea Domnu nimănui să se vindece precum s-au vindecat nemții.

Nu-i credeți pe cei care încearcă să vă convingă că singura soluție pentru salvarea țării sunt alegerile libere. Hitler a venit la putere tot pe calea alegerilor libere. In cazul unui eșec la scrutin, putea fi blocat de către conservatori ori de comunişti. Germania a fost dusă la starea catastrofală de Hindenburg, iar dezastrul ar fi fost asigurat de către Franz Von Papen sau  Ernst Thälmann. Nu contează care din ei. Germania nu avea nici o șansă de vindecare.

Nu-i credeți nici pe cei care vă conving că cel mai important lucru este exterminarea corupției. Lozinca ”lupta cu corupţia" este o ocupaţie bună pentru cei care nu doresc să schimbe cu adevărat nimic în societate. Lupta cu corupţia aduce rezultate doar într-o societate care se vindecă, care își dorește schimbări, care este gata să se debaraseze de complexele istorice. Într-un stat bolnav, cei mai buni și eficienți luptători cu corupţia s-au dovedit a fi Hitler şi Mussolini. Or Stalin, care a împușcat în anii 30 „aparatul putred al statului”, înlocuindu-l cu „manageri tineri eficienți”. Din câte înţeleg, anume aceast lucru îl aşteaptă Udaliţov de la Putin.

Lăsați și poveștile precum că important este să se obţină Puterea, apoi se vor face  "înțelegeri cu toţi”. În primul rând, cei care se consideră opozanți, nu vor obține nici un fel de putere – așa și se vor frământa  între pușcarie și străinătate. În al doilea rând, în cazul în care reușesc,  nu vor schimba nimic și nimeni nu o să facă întelegeri cu ei. Acum o sută de ani, bolşevicii, la fel, rătăceau prin străinătate şi închisori, iar când au obţinut Puterea au înăbuşit în sânge nu doar Rusia, dar şi Ucraina, Caucazul, Republicile Baltice, Finlanda, Polonia şi Asia Centrală. Așa au ințeles ei dreptul națiunilor sau a popoarelor la autodeterminare.

Pentru cei, care conștientizează că nebunia imperialistă este principala problemă a rușilor, Putin, Hodorkovskii, Navalnîi, ori Udalţov sunt pacienți infectați de aceeași maladie, internați la LEPROZERIE , doar că plasați  în saloane diferite. Anume această boală comună  insuflă frică. 

SURSA