Guvernul Filip a împlinit doi ani de activitate. Chiar dacă a ajuns aici cu doar trei miniștri „la bord” din prima garnitură, actualul cabinet a reușit între timp o stabilizare economică și socială, lucru confirmat de principalii indicatori economici. Mai prost stau lucrurile în privinţa dezvoltării, premierul îndemnându-ne să fim încrezători în anul 2018 (de altfel, ultimul an de mandat). Pe linia externă a început restabilirea relațiilor cu partenerii din Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii, datorită, în primul rând, Acordului semnat cu Fondul Monetar Internațional. Pe plan intern, avem o listă consistentă atât la capitolul reforme și acțiuni demne de laudă, cât și la cel al restanțelor sau inițiativelor sortite eșecului.

Conform sondajelor IMAS din februarie 2016, Guvernul Filip a pornit la drum cu 6,9% încredere (6,7% încredere și 0,2% foarte multă încredere) din partea cetățenilor. În decembrie 2017, aceleași sondaje IMAS au cotat Guvernul condus de Pavel Filip cu 19% de încredere și 3% de foarte multă încredere.

Principalii indicatori economici

Economia Republicii Moldova conturează unele semne de învigorare: creșterea investițiilor în active imobilizate, intensificarea comerțului exterior, a veniturilor și cheltuielilor publice etc. Se înregistrează evoluții pozitive ale sectorului real: agricultura, industria, serviciile de transport. Creșterea reală a salariului și majorarea remiterilor de peste hotare au condus la majorarea consumului. Totodată, continuă aprecierea valutei naționale și intensificarea procesului inflaționist. Vulnerabilitatea față de factorii externi rămâne însă actuală.

Produsul intern brut a crescut cu 3,8%. În ianuarie-septembrie 2017, PIB-ul a însumat 109,4 mild. lei și s-a majorat faţă de perioada respectivă a anului 2016 cu 3,8% (în preţuri comparabile).  

Leul moldovenesc s-a apreciat. De la începutul anului 2017, moneda naţională a marcat o apreciere de 14% faţă de dolarul SUA în termeni nominali (de la 19,98 lei pentru 1 dolar american la 01.01.2017 până la 17,1834 lei la 30.11.2017). Faţă de euro, leul moldovenesc s-a apreciat cu 2,6%.

Bugetul public național s-a încheiat cu excedent. În ianuarie-noiembrie 2017, la bugetul public național (BPN) au fost acumulate venituri în sumă de 47,2 mild.lei, cu 17,5% mai mult faţă de ianuarie-noiembrie 2016.

Exporturile și importurile cresc esențial. În ianuarie-octombrie 2017 exporturiles-au majorat cu17,5%, iar importurile - cu 19,2%.

Câştigul salarial mediu nominal al unui salariat din economia naţională pentru trimestrul III 2017 a constituit 5809,1 lei şi s-a majorat cu 11,1% faţă de perioada similară a anului 2016.

 

Relațiile externe

În ceea ce privesc relațiile externe, Guvernul Filip a punctat cel mai mult atunci când a semnat Acordul cu FMI, în valoare de 180 milioane de dolari. Acest Memorandum urma să restabilească și mandatul de încredere din partea partenerilor europeni, dacă nu ar fi apărut sistemul electoral mixt care, sub presiunea opoziției de la Chișinău și a partenerilor săi din PPE, a îngreunat semnificativ restabilirea relațiilor bune dintre Chișinău și Bruxelles. Totuși, dincolo de eforturile depuse de liderii PAS, DA şi PLDM, Republica Moldova și Uniunea Europeană au semnat la 23 noiembrie 2017 pachetul de documente privind acordarea asistenței macrofinanciare de 100 milioane de euro țării noastre. 40 de milioane de euro sunt acordate sub formă de grant, iar 60 de milioane de euro sunt împrumut. 

Sub aceeași umbrelă aș menţiona deschiderea Oficiului de legătură NATO și semnarea cu România a acordului de împrumut în valoare de 150 de milioane de euro (la 7 octombrie 2015).

 

Principalele reforme:

În cei doi ani de activitate, Guvernul Filip s-a lansat în multe initiative ambițioase, multe dintre ele fiind deloc pe placul cetățenilor.

Lista lor începe, fără îndoială, cu reforma Administrației Publice Centrale (reforma Guvernului) și reforma pensiilor, urmat de reforma sistemului financiar-bancar, care a permis intrarea Băncii Transilvania pe piața din R.Moldova, de reorganizarea sistemului instanțelor judecătorești (deși ar fi aici niște apropouri) și reforma în domeniul administrației fiscale și vamale, care a adus 1 miliard de lei încasați în plus de Serviciul Fiscal și peste 1,6 miliarde încasați în plus de Serviciul Vamal.

Proiectul „Prima Casă”, parcurile IT, deschiderea primelor puncte comune de frontieră cu Ucraina, deblocarea negocierilor cu Tiraspolul prin semnarea celor 4 protocoale cu regiunea din stânga Nistrului, redeschiderea podului Bîcioc – Gura Bâcului sunt acțiuni care se înscriu pur și simplu la rubrica lucruri demne de laudă. Să nu uităm venirea societății „Transgaz” pe piața din Moldova și resuscitarea proiectului privind construcția gazoductului Iași-Ungheni până la Chișinău.

De memorat aici și lecția de demnitate, dată la scenă deschisă prin declararea lui Rogozin drept persona non grata, ca şi prin expulzarea celor cinci diplomați ruși.

Sunt de menţionat, în această ordine, şi vizitele inopinate ale premierului Filip la instituții cu probleme sau duiumul de denunțuri făcute la Procuratură, chiar dacă astfel de gesturi nu trebuie să pară ieşite din comun într-o țară în care parcă toți susţin că îşi dorec să „guverneze” valorile europene.

 

Restanțe

Chiar dacă am punctat destule lucruri bune mai sus, Guvernul Filip a mai și dat-o în bară. Reforma în Sănătate, care presupunea reorganizarea hărții spitalicești, este cel mai elocvent exemplu. O initiativă pe cât de ambițioasă, pe atât de repede retrasă de pe masa instituțiilor de resort.

Tot aici ar fi de adăugat proiectul privind decriminalizarea fraudelor economice, lansat cu mare avânt de fostul ministru aș Justiției, dar împotmolit destul de repede în critici și presiuni venite din partea societății civile și a unor parteneri de dezvoltare luați după capul ONG-iștilor. Și, că tot veni vorba de Justiție, reforma sistemică în acest domeniu o includem tot la restanțe, atâta timp, cât acțiunile întreprinse până acum nu generează schimbări palpabile pentru oamenii de rând.

Demersul la ONU privind retragerea trupelor ruse de ocupație s-ar înscrie tot cam aici. Deși au existat explicații tehnice, pasul înapoi nu poate fi negat. Prețul pentru pregătirea proastă a demersului respectiv se pare că l-a plătit cu „demisia” fostul ministru de Externe Andrei Galbur. Continuăm lista cu solicitarea eșuată (deocamdată) către UE privind acordarea unei perspective de integrare europeană.

*

Iar dacă în cazul celor punctate mai sus am putea admite că ar fi existat anumite explicații, faptul că Chișinăul nu are un plan de acțiuni privind marcarea Centenarului Marii Uniri, nu-l pot înțelege nicicum. Sau poate pot, dar nu mă simt împăcată cu „argumentul” că mai bine de jumătate din electoratul PD mai împărtăşeşte viziuni „marian-lupiste”. Regretele mele în acest sens sunt ușor compensate de modul cum au fost organizate evenimentele dedicate eroilor SMURD căzuți la datorie, la Haragîș – probabil, cea mai frumoasă și emoționantă implicare a Guvernului Filip în cei doi ani de activitate.