Orice conferință sau seminar care abordează subiecte de stringentă actualitate pentru prezentul și viitorul țării noastre, inclusiv diversitatea de opinii în legătură cu acestea, au dreptul la existență și sunt salutabile în măsura în care sunt ancorate în realitățile noastre concrete, fiind organizate de instituții civile sau personalități credibile, competente pe aspectele în chestiune.

Oricât de incitantă sau de atractivă ar fi denumirea reuniunilor de agest gen, seminarele sau conferințele respective își pierd din elementara lor valoare atunci când participanții sunt anchilozați în doctrine și abordări ideologizate, total depășite sau răsuflate, cu un profund miros de naftalina sovietică. Cu atât mai mult, cu cât în organizarea lor se implică actualii factori și decidenți politici. E suficient să afli cine sunt organizatorii și cei din spatele lor, ca să-ți dai seama despre ce este vorba. Regretabil, dar e o realitate ce caracterizează pregnant Republica Moldova. 

Ca să argumentez, imaginați-vă că Dodon și PSRM-ul lui organizează o conferință internațională, la Moscova (că doar acolo le place cel mai mult!), despre cea mai mare amenințare a securității țării noastre: prezența trupelor rusești de ocupație pe teritoriul Republicii Moldova și necesitatea retragerii lor necondiționate în conformitate cu recenta Rezoluție ONU; sau un workshop (atelier) despre necesitatea consolidării efective a cooperării noastre cu Alianța Nord-Atlantică, mai ales în contextul actual, extrem de vulnerabil, al securității regionale din care facem și noi parte. În egală măsură, «garantul suveranității și integrității teritoriale» a țării noastre organizează, tot la Moscova, o conferință internațională despre identitatea comună etnică, lingvistică, culturală și istorică a Republicii Moldova și României. La sigur că am putea extinde denumirea viitoarelor conferințe și locul organizării acestora, în acest sens existând suficiente "motive de inspirație", oferite de șeful statului.

Este indubitabil că trebuie să vorbim și să discutăm despre neutralitate, despre avantajele sau dezavantajele acesteia. Se impune o discuție sinceră, competentă și responsabilă, ancorată în realitățile actuale ale securității naționale, regionale, europene și internaționale. Cu mare regret, în Republica Moldova, de la 1994 până în prezent, se vorbește despre neutralitate doar în viziunea Moscovei. Și se acționează la fel! Cât de credibilă și sinceră poate fi Federația Rusă când insistă, cu atâta vehemență, asupra menținerii statutului de neutralitate al țării noastre, dar cu prezența forțelor sale militare, ilegal aflate pe teritoriul Republicii Moldova? Exact ca și în cazul  așa numitelor « forțe de menținere a păcii » în zona de securitate - o violare flagrantă a principiului fundamental al imparțialității, stabilit de Națiunile Unite vis-a-vis de organizarea, desfășurarea și activitatea forțelor internaționale de menținere a păcii. Evident că este vorba de neutralitate și « forțe de menținere a păcii » în stilul tradițional rusesc. Exact ca și în cazul combaterii separatismului: când e vorba de separatismul cecen – atunci acesta este extrem de periculos pentru securitatea Federației Ruse, iar când ne referim la separatismul transnistrean – acesta este nemaipomenit de benefic pentru menținerea « statalității, suveranității și neutralității » Republicii Moldova.

Atâta timp cât acceptăm, promovam și susținem acest model de abordare, suntem captivii intereselor unui stat străin. Din păcate, anume în această manieră s-a discutat și au acționat decidenții politici din țara noastră. Neutralitatea în versiune rusească nu are nicio perspectivă și este extrem de periculoasă pentru Republica Moldova. Iar dacă majoritatea cetățenilor țării noastre își doresc sincer acest deziderat, atunci trebuie să ne orientăm spre principiile și condițiile reale ale unei neutralități în conformitate cu exemplele și exigențele internaționale. Oricum ai întoarce-o, nicio țara neutră din lume nu are trupe străine pe teritoriul lor. Este incredibil (chiar sfidător!) cu câtă insistență și nesimțire este promovat modelul rusesc de neutralitate, ca și cel de « menținere a păcii ». Poate ar trebui să-l propunem finlandezilor, suedezilor, austriecilor sau elvețienilor, dacă rușii nu îndrăznesc să o facă deschis? De altfel, țările respective au o colaborare foarte strânsă și diversificată cu Alianța Nord-Atlantică. În unele cazuri aceste țări neutre organizează chiar mai multe activități comune cu NATO decât țările membre ale Alianței. Acestea sunt realitățile, dar, mai ales, necesitățile curente când e vorba de consolidarea și protejarea securității naționale a unui sau alt stat neutru.

Dacă se dorește atât de mult neutralitate, să o valorificam după modelul țărilor menționate mai sus, și nu după cel rusesc. Am ferma convingere că, atâta timp cât vorbim şi promovam principiul de neutralitate după modelul rusesc, nu avem nicio șansa să fim cu adevărat o țară suverană, liberă și independentă. Poți să incluzi în Constituție și integrarea europeană, dar am suficiente temeiuri să cred că și aceasta ar putea avea soarta principiului de neutralitate din documentul suprem al țării noastre.

Pentru a vorbi cu adevărat despre neutralitatea efectivă a țării noastre, e necesar să creăm condițiile reale și concrete ca aceasta să se manifeste plenar și necondiționat, adică să retragem forțele rusești de ocupație și să organizăm forțe de menținere a păcii în zona de securitate în stricta conformitate cu principiile fundamentale ale ONU. Doar după aceasta vom decide cum e mai bine să procedăm! Doar după aceasta aș vedea rostul unor conferințe naționale și internaționale privind neutralitatea Republicii Moldova. Altfel toate aceste activități comportă doar un caracter propagandistic și electoral, nimic mai mult!

Iurie Reniță, ex-ambasador al Republicii Moldova în România, Belgia și la NATO.