În Caucaz, două state au intrat în trepudații democratice, băgând spaima în situațiile din vecini: Georgia și Armenia. În Georgia, Mișcarea Națională Unită a lui Saakashvili anunță un nou come back, aruncând în aer miturile infailibilității Visului Georgian și a Oligarhului Bidzina Ivanishvili. Mai mult, nu o a Treia Cale reușește să îngroape puterea care a decimat și condamnat echipa lui Saakashvili, ci chiar gruparea sa, susținută azi masiv la prezidențiale și dominând substanțial alegerile generale viitoare.

În Armenia, un pariu substanțial a lui Nikol Pashinian, susținut masiv de protestele din stradă, are câștig de cauză, în nouă luni, asupra majorității parlamentare stabile a Partidului Republican. O adevărată lecție de revoluție de catifea, cu un lider hotărât și charismatic care, susținut de public, răstoarnă toate canoanele și preia puterea internă, în timp ce se descurcă și în echilibrul extern, pentru a avea spațiu în preluarea puterii.

Răzbunarea lui Saakashvili: Visul Georgian și Bidzina Ivanishvili învinse de Mișcarea Națională Unită în Prezidențialele din Georgia

Georgia a primit un nou impuls. în evoluția sa politică, după ce primul tur al alegerilor prezidențiale au demolat miturile la zi ale statului caucazian: Partidul Visul Georgian al lui Bidzina Ivanishvili nu sunt imbatabile, multimiliardarul nu controlează toată scena politică georgiană, mai mult, nu e nevoie de o a treia forță independentă și neutră pentru a schimba fața Georgiei, ci partidul lui Mihail Saakashvili – lăsat fără cetățenia georgiană și condamnat în absență – poate să-și ia o revanșă usturătoare în turul doi și la alegerile generale din 2020. Deja fostul președinte georgian și-a anunțat dorința de a reveni în țară.

Primul tur al alegerilor prezidențiale, din 28 octombrie, a arătat că georgienii nu mai susțin varianta propusă de oligarhul lor suprem – retras, e adevărat, din prim-planul vieții politice și manevrând lucrurile din spate, din culise – și votează în mod substanțial împotriva actualei majorități și a Partidului Visul Georgian. Astfel, candidatul susținut de Visul Georgian - altfel independent, din motive tactice - Salome Zurabishvili, fost ambasador francez la Tbilisi și fost ministru de Externe, a obținut doar 38,64% din voturi, ușor în fața lui Grigol Vashadze, fost ministru de Externe, la rândul său, candidatul Mișcării Naționale Unite, partidul fondat de Saakashvili, care a luat 37,74 % din voturi.

Mai mult, el este susținut atât de partidul Georgia Europeană, și de candidatul acesteia, David Bakradze, plasat pe locul trei cu 11%, cât și de actualul președinte și Partidul său Republican. În plus, în actuala competiție s-au aflat trei candidați ce făceau parte din Mișcarea Națională Unită a lui Saakashvili, Vashadze, Bakradze(fost președinte al Parlamentului) și Zurab Japaridze, care au împreună peste 50% din voturi din primul tur. O dovadă clară că Mișcarea Națională Unită, în formula sa originară, câștigă deja majoritatea, aceasta fiind o răzbunare a lui Saakashvili, dar și a tuturor celorlalți parteneri ai săi la guvernare care au fost trimiși în închisori prin justiție selectivă.

Rezultatele sunt o lovitură puternică și pentru ideea vehiculată că e nevoie de o a treia forță mai moderată care să învingă în alegeri deoarece e singura ce poate aduna voturi împotriva Visului Georgian, aducând susținerea clară a altor votanți din centru și din fostele partide de opoziție. Actuala situație, reconfigurarea alianțelor și susținerea lui Vashadze arată contrariul, respectiv că structura vie și puternică rămâne opoziția lui Saakashvili, Mișcarea Națională Unită, și nu alte partide rupte din trunchiul său sau aliate mai vechi ale Visului Georgian al lui Ivanishvili.

Victoria probabilă la 11 noiembrie nu aduce un președinte puternic la Tbilisi. Din contra, noua Constituție îi ia mai toate atribuțiile, însuși Consiliul Național de Securitate fiind desființat și mutat la Guvern. E un președinte reprezentativ și de ceremonie, mai degrabă, dar foarte puternic prin simbolistica votului. Nici măcar nu mai contează faptul că, potrivit ultimelor modificări, în 2024, georgienii nu vor mai vota președintele, care va fi ales de un Colegiu Electoral ce va reuni 300 de membri din Parlament, dar și de la nivel local și regional. Contează doar că se simte miros de sânge și că Visul Georgian poate vi înfrânt.

Lupta e departe de a fi câștigată, încă. O bătălie dură, în care s-au utilizat mijloacele cele mai contondente și resursele statului, de partea Visului Georgian. Campanie cu lovituri sub centură, atacuri murdare, o competitivitate dusă la extrem în ceea ce privește agresivitatea, chiar dacă fără violențe fizice. Dar rezultatul actual este extrem de revelator, pentru că el demonstrează, o data în plus, lipsa calității de jucător politic și lider politic a lui Bidzina Ivanishvili. Multimiliardarul georgian o fi bun în jocuri de culise, negocieri și afaceri pentru propriul buzunar, dar s-a dovedit extrem de fragil când nu a mai fost premier, s-a certat cu omul său de casă pus premier, a decontat căderea monedei naționale lari și inflația, dar și lipsa investițiilor străine.

Bătălia electorală este, fără drept de apel, și spațiul de tranșare a rivalității între cei doi lideri informali rivali, Bidzina Ivanishvili și Mikheil Saakashvili, care au dominat Georgia după plecarea de la putere, în urma Revoluției Transdafirilor din 2003, a lui Eduard Shevarnadze - fostul ministru de Externe sovietic care i-a succedat naționalistului Zviad Ganzaurdia. Cei doi lideri s-au înfruntat începând cu 2007, informal, apoi 2009, în manifestații de stradă și preluări de televiziuni, iar Saakashvili și-a pierdut mandatul, prietenii și era pe punctul de a-și pierde și libertatea, dacă nu fugea la timp din țară.

De altfel, comunitatea internațională a sancționat modul de preluare al puterii depline de către Visul Georgian și Ivanishvili, care s-a făcut prin arestări și condamnări ale echipei lui Saakashvili, inclusiv a fostului Președinte, fără ca această pretinsă luptă anti-corupție și împotriva abuzurilor să fi atins vreodată, în vreun punct, un oficial din echipa Visului Georgian și aliaților săi, în ultimii șase ani. Revenirea eventuală a lui Saakashvili, eventual după revizuirea procesului său, casarea sentinței și clasarea acuzațiilor ar fi o mare lovitură pentru Visul Georgian. Este, însă, puțin probabil ca fostul lider georgian să mai fie primit de către foștii săi colegi în prim plan, după ce a părăsit țara, chiar dacă ar fi o figură istorică și un sfătuitor ce ar putea sprijini, probabil Georgia după o eventuală revenire. Aceasta este, însă, o speculație prematură.

Lecțiile unei revoluții de catifea: Puterea străzii a demis Parlamentul Armeniei și schimbă majoritatea

Revoluția de catifea din Armenia a intrat în linie dreaptă, la 8 luni de la preluarea puterii de către opoziție. Ziaristul Nikol Pashinian, cel care l-a provocat pe fostul președinte Serzh Sargsian la o dezbatere publică într-un hotel, călcându-l în picioare și care adistrus planul celui mai puternic om din Armenia la acea oră, de a continua exercitarea puterii din postura de premier - după ce a schimbat Constituția, a reușit să obțină poziția de premier, după ce fusese arestat de către Sargsian, dar eliberat după fraternizarea Armatei cu protestatarii din stradă.

Deși a fost subiectul presiunilor unei majorități în Parlament, Pashinian a știut să meargă înainte și a reușit, cu presiunea și sprijinul major al străzii, să guverneze, să aresteze vinovații de corupție și de represiuni asupra protestatarilor din 2009, inclusive un fost președinte, deși aceeași justiție l-a eliberat pe Robert Kosharian, fiind vorba despre aceiași judecători și procurori dependenți politic de fosta putere și actuala majoritate. Totuși acțiunile sale susținute public au dus la câștig major în alegerile locale de la Erevan, o victorie zdrobitoare care a fost la baza continuării planului și forțării alegerilor anticipate.

Ca și în România, condiția pentru alegeri anticipate în Armenia e ca un guvern să cadă, respectiv un premier să nu poată fi desemnat de două ori succesiv - în decurs de 15 zile, în cazul Constituției armene. Pashinian a riscat, și a reușit, prin presiune publică, după demisia sa din 23 octombrie, prin asocierea cu un partid de opoziție și cu 5 parlamentari ieșiți din cadrul majorității, să obțină respingerea sa de două ori. Astfel, la 23 octombrie Alianța Yelk a lui Pashinian l-a propus premier și Parlamentul a respins alegerea sa, în timp ce Partidul Republican din Armenia - care deține majoritatea - nu a propus o variantă alternativă și nici nu a votat pentru el. Iar la propunerea succesivă a Yelk și a partidului de opoziție a lui Gagik Tsarukian, votul la 1 noiembrie a fost și mai ciudat: din cei 70 de parlamentari înregistrați, nimeni nu a votat pentru, nimeni împotrivă și s-au înregistrat 13 abțineri, deci Parlamentul a putut să fie dizolvat.

Un rol discret dar major l-a jucat președintele Armen Sarkisian. Diplomat de carieră și fost ambasador la Londra, el a fost adus pentru această poziție decorativă, potrivit noii Constituții, pentru a-l desemna pe fostul președinte Sargsian drept premier. Deși are atribuții limitate prin Constituție, Președintele Armen Sarkisian a avut două intervenții cruciale: mai întâi după demisia lui Sargsian, la o zi după arestarea și eliberarea lui Pahinian, la presiunea străzii, l-a numit premier pe liderul protestelor din stradă, iar ulterior, nu a semnat și intrdus în vigoare o lege pregătită de către majoritatea actuală ce bloca alegerile anticipate.

Acest gest a făcut posibil cel de-al treilea pas în sprijinul lui Pashinian, după victoria din Parlament și presiunile din stradă, respectiv acela de a dizolva parlamentul armean și convoca alegeri anticipate pentru 9 decembrie. Deși premierul interimar(după prezentarea demisiei ce a generat criza politică spre anticipate)a riscat, presiunea străzii a fost suficientă, alături de victoria din locale, pentru acest pas spre anticipate. Pashinian nu a putut schimba legea electorală, care avantajează actuala majoritate, dar este de așteptat să câștige en fanfare alegerile generale, susținut de alte partide de opoziție ce vor acoperi mult peste majoritatea constituțională.

Campania durează de la 26 noiembrie până la 7 decembrie, iar partidele și candidații urmează să se înscrie în cursă în 14-18 noiembrie. Nikol Pashinian rămâne premier interimar și tot guvernul său va funcționa până la instalarea noului guvern votat de noul Parlament. Dacă și rezultatele vor fi pe măsura efortului, acțiunea sa devine o lecție învățată cu impact major la nivel regional, și un exemplu de bune practici într-o revoluție de catifea, făcută fără pierderi de vieți omenești și fără vărsare de sânge, fără ciocniri majore și cu un plan foarte strict de preluare a puterii.

Firește că suntem departe de reforme majore, dar câștigarea majorității e un bun pas înainte care poate anunța începutul reformelor din justiție, ulterior preluarea deplină a puterii și substanțierea luptei anticorupție, pornită deja și sprijinită de către populație. Pahinian promite revenirea puterii la popor, și dincolo de sonoritățile populiste ale sloganului, substanța demonstrează că el merge literalmente în această direcție, iar sursa puterii sale politice e toccmai strada, care se mobilizează rapid la primul său apel. Iar rezultatele vor fi cele care vor califica pe deplin situația și finalitatea acestei revoluții.

Pentru moment, la nivel internațional, Pashinian a reușit să obțină un răgaz și spațiu de manevră din partea tuturor partenerilor externi. Rusia, nemulțumită de schimbări, de lupta anti-corupție și arestarea unor elemente de sprijin ale sale pe teren, a achiesat să permită preluarea puterii fără ingerințe, mai ales după ce Pashinian a trimis un spital militar în Siria, gest la care Sargsian s-a opus. Apoi în relația cu Azerbaidjanul, dincolo de declarațiile ritualice, Pashinian a obținut același spațiu și temporizare până la preluarea puterii, fapt ce a dezescaladat subit situația, la frontiera bilaterală și în zona Nagorno-Karabakh. Același interval pare să fi fost obținut și în relația cu Turcia, deși nu e cunoscut formal un contact. Pe de altă parte, Armenia pare să fie printre cele 8 state exceptate de la sancțiunile introduse la 5 noiembrie de SUA contra Iranului, deci poate continua producerea de energie electrică din gazul iranian încă 6 luni, deci până la ieșirea din iarnă și preluarea deplină a puterii.