Săptămâna trecută, „eroul” luptei anticorupție, Mihail Gofman, și-a surprins admiratorii cu o nouă interpretare a furtului miliardului. O interpretare pe care autorul acestor rânduri a mai auzit-o de la un fost ofițer de rang înalt din cadrul SIS, în primăvara anului 2015.

Posibilitatea manipulării

Nicolae Negru, editorialistul Ziarului Național, scrie că inițiativa întâlnirii pentru o discuție pe marginea subiectului fraudei bancare de proporții nemaivăzute i-a aparținut ofițerului în rezervă, iar curiozitatea firească era pe măsura acestui caz extraordinar.

Pentru a exclude posibilitatea manipulării, am evitat să folosesc în comentariile de până acum informația furnizată de el, pe care nu aveam și nu am cum să o verific. Atunci am aflat pentru prima dată despre implicarea serviciilor secrete ruse în elaborarea și realizarea schemei de torpilare a sistemului nostru bancar. Au fost rostite și niște nume, inclusiv numele „eminenței cenușii”, care nu a fost menționat până acum în presă sau în rapoartele Kroll.

O ipoteză plauzibilă

După ce AIE-2 semnase, la 27 iunie 2014, Acordul de asociere al Republicii Moldova cu UE, ratificat, pe 2 iulie 2014, de Parlamentul de la Chișinău, în pofida avertismentelor și sancțiunilor economice aplicate de Rusia, pare „firesc” ca Moscova să încerce să-i pună la punct pe „vasalii” nesupuși, care au sfidat-o. Să fie întâmplător faptul că lovitura principală asupra BEM a fost dată înainte de alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014? Dacă reușea prăbușirea sistemului bancar, alegerile parlamentare erau compromise, degenerau în revolte și confruntări.

Fiți de acord, e o ipoteză plauzibilă, mai ales dacă ținem cont de evenimentele din Ucraina, care a fost ținta unui război hibrid declanșat de aceeași intenție a Kievului de a semna Acordul de asociere cu UE. Despre posibilitatea implicării Rusiei în furtul miliardului s-a scris și în presa străină, sincronizarea fraudei cu alegerile parlamentare pare prea puțin întâmplătoare celor care analizează evenimentele din Republica Moldova. La noi, asupra ipotezei respective s-a mai pronunțat Petru Bogatu. Așa că cele spuse, zilele trecute, de fostul șef adjunct al Serviciului de prevenire și spălare a banilor din cadrul CNA, Mihail Gofman, nu ar trebui să-i surprindă decât pe cei care se informează doar dintr-o singură sursă.

Noua optică a lui Gofman

Gofman se remarcase acum doi ani prin dezvăluiri răsunătoare care îl vizau și pe Plahotniuc, din care cauză devenise „eroul” celora care îl consideră pe „coordonatorul executiv” capo di tutti capi, „beneficiarul principal”,talpa iadului, „căpcăunul” care a capturat Republica Moldova și este responsabil de toate nenorocirile care s-au abătut asupra noastră. Majoritatea dintre ei, spectatori fideli ai unui post de televiziune, cred aceasta cu tărie, cu încrâncenare, nefiind dispuși să privească lucrurile din alt unghi de vedere. Asupra lui Gofman a fost pornită o avalanșă de acuzații de trădare și trecere în solda lui Plahotniuc. Dar dacă Gofman are dreptate? Nu ar putea fi adevărat ce spune el? Poate aflarea în SUA a influențat optica sa?

Lipsa probelor reale

Dacă facem abstracție de lupta politică și chiar ne interesează cum s-a furat miliardul, trebuie să fim deschiși către toate perspectivele posibile. Să recunoaștem, oricât ar părea de dificil acest lucru: nici până, nici după Gofman, nici el însuși, nimeni nu a prezentat probe reale de participare concretă a liderului PD în fraudarea BEM. Nu afirmăm că aceasta ar fi imposibil. Dar ceea ce i s-a oferit până acum publicului sunt doar „deducții”.

Într-o nouă lumină pot fi privite acum sprijinul României (confirmat și printr-un împrumut de 150 de milioane de euro) și SUA după constituirea unei noi majorități parlamentare, dar și întâlnirea „coordonatorului executiv al majorității parlamentare” cu Victoria Nuland, la Departamentul de Stat al SUA. Ne mai amintim cu acest prilej că Plahotniuc se angajase în, ianuarie 2016, să semneze, pe propria răspundere, declarația de integritate, dacă va fi desemnat candidat la funcția de premier. Ar fi riscat el să provoace atât de tare Bucureștiul și Washingtonul?

Întrebări la care nu răspunde Plahotniuc

Oricum, cazul nu este închis, ipoteza implicării serviciilor secrete rusești nu îl absolvă pe Plahotniuc de toate păcatele, mai rămân încă multe întrebări la care nu răspunde, dar ar trebui să răspundă liderul PD: de ce instituțiile statului nu au schițat nici măcar un efort cât de mic de contracarare a atacului asupra sistemului bancar? Cine le-a „paralizat”? A știut sau nu a știut Plahotniuc despre situația de la BEM? A știut, fără îndoială. „Îmi vine straniu să înțeleg că nu a știut. Dacă a știut de ce nu a luat măsuri? ... poate a vrut să-l sancționeze pe Filat, poate a vrut să-l sancționeze pe Platon, poate a vrut să-l sancționeze pe Șor”, a presupus Gofman.

A fost dorința răzbunării pe Filat atât de puternică, încât a lăsat serviciile secrete ruse să-și facă de cap, să pună bombe la fundamentul sistemului bancar? Sau poate a fost dus de nas și Plahotniuc? Iar dacă liderul PD nu are ce-și reproșa, dacă a respectat „standardele de integritate”, după cum afirma în scrisoarea adresată lui Nicolae Timofti, de ce nu luptă pentru reabilitarea numelui său, cum se creează impresia, de ce nu pomenește de miliardul furat, de parcă ar fi vorba despre un fleac?

O nouă etapă?

În același context, trebuie revăzut și rolul lui Filat. A fost Filat dominat de niște „patimi” financiare sau a acționat la comandă, în tandem cu Platon, pentru a submina și compromite cursul proeuropean pe care îl întruchipa? Nu este exclus nici una, nici alta. Posibil, ne aflăm la începutul unei noi etape în dezlegarea enigmei legate de „furtul secolului”.