Ultima duminică a toamnei a fost marcată de confruntarea dintre militarii ucraineni și cei ruși. Navele Serviciului de frontieră al FSB și cele ale Flotei Mării Negre a Federației Ruse au capturat un remorcher și două nave aparținând Ucrainei, în prizonierat fiind luați 23 de marinari ai Forțelor Maritime ale Ucrainei.

Probabil, cel mai imortant lucru este că, prin acțiunile sale din dimineața zilei de 25 noiembrie (focul a fost precedat de abordarea de tip berbece a remorcherului ucrainean Yany Kapu de către nava rusească de pază Don), marinarii ruși au încălcat normele dreptului maritim și Acordul din 2003 cu privire la folosirea în comun a Mării Azov.

Acordul a fost semnat de președinții Kucima și Putin după criza din jurul Insulei Cosa Tuzla din Azov. Documentul prevede că navele militare ruse și ucrainene pot folosi bazinul Mării Azov fără restricții.

Rusia afirmă că, chipurile, militarii ucraineni au încălcat frontiera cu Rusia. Cu toate acestea, Kremlinul a uitat (mai exact, n-a uitat, dar nu dorește să știe) că comunitatea mondială n-a recunoscut anexarea Crimeii. De aceea nu există temeiuri pentru a modifica hotarele bazinului mărilor Azov și Neagră. Focul și capturarea navelor ucrainene au fost realizate la întoarcerea lor spre Odesa: probabil marinarii ruși au hotărât, în felul acesta, să se răzbune pentru faptul că, în urmă cu două luni, navele neînarmate ale Flotei Militare a Ucrainei, Donbas și Koreț, au trecut pe sub podul Kerci și au ajuns în portul Mariupol.

Propaganda rusă susține că Petro Poroșenko a trecut la acutizarea situației deoarece este interesat să introducă starea de război.

Pe asta, n-o să ascund, mizau și unii parlamentari ucraineni în timpul discutării decretului prezidențial privind starea de război. Cu toate acestea, Poroșenko a redus și termenul stării de război până la 30 de zile și a limitat aplicărea acesteia la 10 regiuni limitrofe Rusiei și Transnistriei nerecunoscute. Rada Supremă a adoptat hotărârea cu privire la desfășurarea alegerilor prezidențiale la 31 martie 2019, astfel că acest argument arată inconsitent.

Important e altceva: la 25 noiembrie, Rusia a efectuat, pentru prima dată, un act de agresiune împotriva Ucrainei sub drapel propriu, neascunzându-și apartenența la forțele militare ruse, așa cum a fost în Crimeea, în Ilovaisk sau Delibalțevo.

Asta e, în mod sigur, o fază nouă a conflictului, care cere reacția comunității internaționale. Reacția Ucrainei este justificată și vorba nu e despre un răspuns inadecvat la provocarea aruncată Ucrainei.

Cât despre Rusia, ea mizează pe destabilizarea situației în Ucraina din interior, folosind rețeaua de agenți de influență, tinzând, în același timp, să discrediteze oficial Kievul în ochii Occidentului.