Candu a încercat, pe final de mandat, să se dea tare, făcându-i cu degetul lui Dodon, prevenindu-l că ar putea să se trezească suspendat până la sfârșit de an, dacă refuză să semneze legile revotate de Parlament (inclusiv cele privind vânzarea terenului fostului Stadion Republican din Chișinău, cumpărat de SUA pentru un nou sediu al Ambasadei sale și sărbătorirea Zilei Europei la 9 mai).

„Paharul răbdării” s-a umplut avertizase spicherul, însă miercurea trecută s-a dat bătut: Parlamentul în actuala componență nu-i mai poate face nimic președintelui, începe perioada electorală.

Cine ar putea contesta aceasta? Întrebarea e de ce până acum nu s-au întreprins măsurile prevăzute de Constituție, în cazul în care președintele Republicii Moldova o încalcă în mod demonstrativ, ori de câte ori nu îi este pe plac o lege adoptată de Parlament sau o numire efectuată de Guvern?

Cum se poate vorbi la modul serios despre construirea unui „stat de drept”, dacă prima persoană din acest stat ignoră în mod sfidător Legea Supremă?

Din partea PD se replica de fiecare dată, cu trimitere la rezultatele sondajelor de opinie, că nu e cazul să se purceadă la suspendarea președintelui, căci el ar avea de câștigat, referendumul ar eșua în mod inevitabil. Constituția nu spune că suspendarea se face în funcție de sondaje, ci în funcție de acțiunile președintelui.

După suspendarea sa, cu votul a 2/3 din deputați, se organizează, în 30 de zile, referendumul de demitere. Și atât! Alegătorii, nu „cititorii de sondaje”, decid dacă Dodon mai merită să rămână președinte.

Continuarea o puteți citi pe Ziarul Național.