O inexplicabilă lipsă de reacție la „măsurile fundamenale de reformare a justiției și combatere a corupției” anunțate de Blocul electoral „ACUM”.

Ce ar însemna tăcerea presei, a concurenților electorali, a experților și ONG-urilor, a judecătorilor și procurorilor?, se întreabă Nicolae Negru, într-un editorial pentru Ziarul Național.

Că nu interesează, că nu merită luate în serios, că nu e nimic nou, că e utopie, că nu sunt realizabile?

Judecătorii corupți și-au găsit nașul?

Prima impresie a unui cetățean diletant e că judecătorii și procurorii corupți și-au găsit nașul, că Platforma DA și PAS joacă dur și vor stârpi răul corupției din rădăcină, imediat cum vor prelua puterea. Justiția va începe să se însănătoșească, se va reînnoi după ce Parlamentul va adopta o lege (un document) în care va fi scris că puterea de stat în Republica Molova „a fost uzurpată, iar justiția capturată mafiotic”, va crea o comisie specială „din experți străini în drept (judecători și procurori) împreună cu reprezentanții (locali – n.n.) ai societății civile”, care va evalua în mod extraordinar integritatea și profesionismul „tuturor judecătorilor și procurorilor” locali.

Ca această Comisie extraordinară sau specială să conteze, rezultatele evaluării sale „vor fi obligatorii pentru Consiliul Suprem (Superior, de fapt – n.n.) al Magistraturii (CSM), Consiliul Superior al Procurorilor (CSP) și pentru președintele țării”. Aici însă apar primele îndoieli în legătură cu statutul Comisiei în cauză. Cum poate o comisie să fie deasupra CSM, CSP și a președintelui? Că doar nu e un fel de „troika” din perioada stalinistă? Ce facem cu principiul independenței justiției? Nu va anula Curtea Constituțională legea respectivă, dacă va fi adoptată? Sau, ca și Dodon, „ACUM” nu se va supune deciziilor Curții Constituționale?

Soluția albaneză

„Acumiștii” s-au inspirat, probabil, dintr-o lege de verifiare a judecătorilor și procurorilor, adoptată în Albania, în 2016, cu concursul Comisiei Europene, „binecuvântată” și de Comisia de la Veneția. Se ignoră însă necesitatea unor amendamente constituționale prealabile fără de care implementarea acestei legi e imposibilă, oricât de bine intenționați și perseverenți ar fi autorii. De altfel, în varianta albaneză, există nu una, ci câteva instituții de control. Instituția superioară e „Camera de Apel” („The Appeal Chamber”), în atribuțiile căreia intră examinarea apelurilor împotriva deciziilor adoptate de Comisia de Calificare Independentă, care verifică, dar nu are ultimul cuvânt de spus în privința integrității și profesionismului judecătorilor și procurorilor.

Camera de Apel e o secție specializată a Curții Constituționale din Albania, compusă din 7 judecători, a căror jurisdicție disciplinară e superioară tuturor judecătorilor Curții Constituționale, membrilor CSM și CSP. Ea examinează chiar și apelurile împotriva deciziilor instituțiilor care aplică sancțiuni judecătorilor și procurorilor.

Chiar și așa, verificarea a creat niște probleme serioase în procesul de funcționare a justiției (de exemplu, Curtea Constituțională și Curtea Spemă de Justiție au rămas fără quorum, după ce mai mulți judecători au fost evaluați negativ), de asigurare a unei justiții corecte și mai e până la a spune că sistemul judecătoresc din Albania a fot reevaluat completamente. Paradoxal, de la 2016 încoace, indicele percepției corupției în Albania nu se îmbunătățește, e în scădere, nu în creștere, ea făcând parte, ca și Republica Moldova, cu o diferență de scor neînsemnată, din grupul de state percepute ca fiind mai corupte.

Un produs neverificat

În cazul nostru, dacă ne vom grăbi să aplicăm soluția albaneză fără a aștepta rezultatele ei, judecătorii și procurorii care s-au pricopsit cu averi nejustificate sau nu vor reuși să-și confirme nivelul profesional necesar vor fi „eliminați” din sistem, iar averile celor corupți vor fi confiscate, ne promit PPDA și PAS. În acest scop, Comisia specială „va dispune de dreptul adresării în instanțele judiciare cu solicitarea confiscării averilor nejustificate, care urmează a fi examinate în termeni maximal proximi”. La lansarea blocului „ACUM” în campania electorală, pe 3 noiembrie 2018, vicepreședintele PPDA, Alexandru Slusari, estima că „reforma” propusă de el vizează „peste patru sute de judecători, câteva sute de procurori și demnitari, maximum o mie de persoane sau puțin peste o mie”. Chiar și examinate „în termeni maximal proximi” procesul înlăturării lor din funcții va dura, căci e greu de crezut că persoanele respective vor fi de acord cu rezultatele evaluării și nu le vor contesta. Sau li se va lua acest drept? Cât vor dura contestațiile, funcțiile vor rămâne vacante. Și cu miile de dosare care se află acum pe rol ce facem? Cine le va prelua? Riscăm astfel să producem un blocaj, un haos în sistemul judiciar…

De ce „ACUM” încearcă să vândă alegătorilor un produs neverificat până la capăt, incomplet? O face din incompetență, din interes, din intenția de a trișa? Căci dacă ar menționa necesitatea modificării Constituției, ar ieși imediat la iveală utopia, imposibilitatea realizării acestei promisiuni, fără cooperarea cu PD sau PSRM. De altfel, și reforma CSM, care figurează printre „măsurile fundamentale”, e la fel imposibilă fără modificarea Constituției (art. 122). Procurorul general, ministrul Justiției, președintele CSJ „fac parte de drept” din componența CSM și nu pot fi retrași la dorința lui Slusari.

Rolul de fraieri informați

Există printre angajamentele „ACUM” de reformare a justiției, de luptă cu corupția și unele realiste, raționale, cum ar fi publicarea raportului Kroll 2 și interdicția ca întreprinderile controlate din offshoruri să participe la achiziții publice, să cumpere acțiuni în bănci, mass-media, asigurări etc., dar, în general, „măsurile fundamentale” meritau o abordare mai riguroasă, mai aprofundată. Este de înțeles că „ACUM” e grăbit astfel să aprindă cât mai tare focul votului protestatar, care, dacă e să credem sondajelor, pâlpâie mai slab ca înainte, în timp ce, pe de altă parte, PD, încearcă să-l potolească, să-l stingă, evitând discuțiile pe tema justiției, temându-se de ea ca „proletarii” întunericului de mirosul tămâiei, preferând să „vrăjească” alegătorii cu discuții despre salarii, pensii, indemnizații, „drumuri bune”…

Nouă, alegătorilor, ne revine, oricum am vota, rolul de fraieri. Cel puțin, să avem satisfacția că suntem niște fraieri bine informați.