Curtea Constituțională a confirmat rezultatele alegerilor și a validat mandatele a 101 deputați. La cât s-a strigat despre fraudare, ne așteptam la un val de contestații, dar s-au înregistrat doar câteva. Poți să invoci neîncrederea în justiție, dar poți să te gândești și la lipsa de probe.

Ilegalist sau kaghebist?

Liderul PPDA, Andrei Năstase, care a șocat lumea declarând că „frauda de la recentele alegeri parlamentare este de magnitudinea fraudării puse la cale de comuniști, în 1946, când au preluat puterea în Romania și în alte state ocupate cu forța tancului”, a cerut anularea alegerilor în doar câteva cirumscripții. A cerut declarativ, fără a depune cereri în instanțe, confirmând că vorbește în dodii, îl ia gura pe dinainte. Dacă s-a fraudat ca în 1946, era cazul să lupte pentru anularea alegerilor în toate circumscripțiile, începând cu cea în care a câștigat el. Și cum de a câștigat? E cumva comunist ilegalist sau kaghebist?

Grija acumiștilor pentru socialiști

Dacă ar recunoaște că încălcările, multe câte au fost, nu au putut împiedica alegătorul conștient să voteze partidul sau candidatul selectat de el (altfel Năstase și ceilalți acumiști nu câștigau în circumscripțiile lor), decizia PPDA și PAS de a nu participa la guvernare, de o ceda socialiștilor ar părea cel puțin ciudată, o eschivare de la răspundere, de la îndeplinirea promisiunilor electorale. Demonizând PD (ceea ce nu e greu, trebuie să recunoaștem), Andrei Năstase ne amintește de tancurile sovietice din 1946, dar le ignoră pe cele ale Rusiei de azi, făcând, conștient sau inconștient, pe plac Moscovei.

De altfel, dacă se menținea sistemul proporțional, Blocul „ACUM” ar fi obținut doar cu două mandate mai mult, cea mai mare pierdere suferind-o PSRM. Putem presupune că, dacă se proceda la o selecție mai riguroasă și o repartizare optimă a candidaților, „ACUM” ar fi obținut și în sistemul actual 28 sau 29 de mandate. În cazul acesta, de ce și-ar bate atât de mult capul acumiștii de PSRM, care a votat sistemul mixt?

Numărăm de la început

Curtea Constituțională a mai adoptat, la propunerea PD, o decizie importantă din punct de vedere simbolic, stabilind că numerotarea legislaturilor va începe cu primul Parlament, după proclamarea independenței Republicii Moldova, nu după ocuparea Basarabiei în 1940. Până acum se punea semnul egalității între Parlamentul Republicii Moldova, care e organul legislativ al unui stat recunoscut ca „suveran și independent”, și sovietul suprem al RSSM, un organ formal, decorativ al unei „republici” fictive, cu împuterniciri de gubernie. A fost un act premeditat al „agrarienilor”, cu intenția de a construi Republica Moldova pe fundamentul RSSM, pus de Stalin. Ne-am fi așteptat ca AIE, după 2009, să corecteze lucrurile, dar, după cum s-a văzut, PLDM și PD au avut alte „priorități”.

Dodon, refăcut la Moscova

Dodon, plecat la Moscova să se refacă după oboseala din campania electorală, la care spusese că nu va participa, s-a întors cu o viziune nouă în privința viitoarei guvernări. El nu mai consideră imposibil mariajul dintre PSRM și „ACUM”-ul recalcitrant, îndemnându-i pe socialiști și acumiști să se așeze la masa negocierilor pentru a-și atinge scopul comun de schimbare a puterii.

„ACUM” refuză categoric să se alieze cu PSRM, ca să îndulcească pentru București și Washington, care au îndemnat la formarea cât mai grabnică a unui guvern proeuropean, pilula nealierii cu PD. Pentru Moscova însă e bine și așa, ea oricum câștigă ceva. Azi vom vedea dacă PSRM ia în calcul și o coaliție cu PD, care, de altfel, s-a arătat deschis tuturor posibilităților. E de presupus că socialiștii (Moscova) își vor revendica rolul de primă vioară și postul de prim-ministru în noul guvern. Altfel PSRM va pierde o parte din alegătorii pe care Dodon mizează în alegerile locale și prezidențiale. Va accepta PD să fie împins pe planul doi, să se mulțumească doar cu funcția de președinte al Parlamentului? Greu de crezut.

Soluția anului 2016?

Un guvern cu prim-ministru socialist va determina resetarea politicii interne și externe, într-o cheie cât mai convenabilă Rusiei și mai puțin favorabilă Occidentului, României și Ucrainei. Relațiile cu Bucureștiul vor avea de suferit inevitabil. Fie că o face din ranchiună necontrolată, fie că e sfătuit de undeva, complicațiile pe care le provoacă blocul „ACUM” prin poziția sa intransigentă, de autoizolare, îl va costa în comunicarea cu Bucureștiul, Washingtonul și Kievul.

Fiindcă alegerile anticipate nu rezolvă nimic, rămâne soluția anului 2016, după demiterea iresponsabilă, de către PD și PSRM, a Guvernului Streleț și refuzul greșit al PLDM de a participa la guvernare. Liderul PD va fi încurajat în mod tacit să aplice ultima posibilitate de formare a unui guvern proeuropean cu ajutorul unor deputați rebeli, care nu vor fi de acord să supună bugetul unor cheltuieli fără rost. Nu se știe însă dacă Plahotniuc va reuși să formeze o nouă majoritate parlamentară pe această cale. Nu se intră de două ori în apa aceluiași râu, așa credeau grecii antici. Dar e în tradiția noastră să călcăm de mai multe ori pe aceeași grebla și să ne scărpinăm la ceafă post-factum.