„Să îl rugăm pe Dodon să îi ia cetăţenia?”

Imediat după anunţarea rezultatelor preliminare ale alegerilor din România, Liviu Dragnea a fost felicitat călduros doar de doi politicieni de peste Prut: oligarhul Plahotniuc şi noul preşedinte ales, Igor Dodon, cel care s-a pozat cu Vladimir Putin, precum Ion Iliescu cu Michael Jackson. Nu cred că mai are rost să discutăm aici despre ce se va alege din foaia de parcurs solicitată de către Guvernul Cioloş, în schimbul căreia Republica Moldova ar fi putut primi o generoasă finanţare din partea României (chiar ar fi amuzant de văzut cum vor colabora Plahotniuc şi Dragnea pentru transparentizarea procesului juridic şi continuarea luptei cu corupţia, de exemplu). Din păcate, şi nu este pentru prima oară, este foarte posibil ca banii contribuabilului român de bună-credinţă să fie gestionaţi de aici încolo în Republica Moldova de personaje obscure, aflate la limita legalităţii şi pe care - în orice stat european civilizat - le-ar căuta mai degrabă Interpolul decât ziariştii.

Alegerile din România au provocat la Chişinău un mic seism prin scorul mai mult decât spectaculos obţinut acolo la urne de către PMP - partidul fostului Preşedinte, domnul Traian Băsescu. Iar cutremurul nu a fost resimţit - aşa cum poate v-aţi fi aşteptat - în iurta socialiştilor de la Chişinău, ci taman în sediul Partidului Liberal, autodeclarat cel mai unionist partid din Republica Moldova, condus de către domnul Mihai Ghimpu, un personaj care mai avea puţin şi îşi asuma filiaţia directă pe linia lui Burebista şi Ştefan cel Mare.

Pentru cine a uitat (sau nu a acordat prea mare importanţă), domnul Ghimpu este acel politician care şi-a făcut lansarea în campania electorală pentru alegerile prezidenţiale de la Chişinău la noi în Iaşi, la picioarele statuii lui Alexandru Ioan Cuza, alături de o mână de entuziaşti. Răuvoitorii şi cârcotaşii au spus atunci că domnul Ghimpu nu şi-a organizat acel eveniment de lansare la Chişinău, ci la Iaşi pentru că ar fi strâns probabil doar câţiva gură-cască, ceea ce ar fi fost un mare eşec de imagine. Domnul Ghimpu şi apostolii săi au susţinut contrariul, subliniind simbolistica locului ales pentru transmiterea mesajului lor: Mihai Ghimpu, preşedintele care ne uneşte (parcă la dr. Victor Viorel Ponta am mai văzut acest slogan perdant, nu-i aşa?). Una peste alta, atât de credibil a fost „unionismul” asumat de domnul Ghimpu şi ai săi liberali încât au obţinut un răsunător 1,8% la alegerile prezidenţiale de peste Prut.

Domnul Ghimpu, acest veritabil unionist de carton, a fost până nu demult un mare apărător al valorilor româneşti (e drept, un pic a fost supărat după ce un agent de circulaţie i-a suspendat permisul de conducere la Târgu Frumos pentru depăşirea limitei legale de viteză) şi al fostului Preşedinte Traian Băsescu - în mod special - pe care chiar l-a şi decorat cu „Ordinul Republicii” (suprema distincţie în Stat) în perioada în care a fost Preşedinte interimar al Republicii Moldova. Sunt binecunoscute crizele de gelozie pe care le avea domnul Ghimpu atunci când orice alt demnitar din Republica Moldova avea vreo întrevedere cu Preşedintele Băsescu sau cu vreun reprezentant oficial al statului român înaintea sa. Legenda spune că în perioada cumplitelor inundaţii din 2010 de la Nemţeni, pe malul Prutului (în raionul Hânceşti), domnul Ghimpu a folosit chiar un elicopter al armatei pentru a ajunge la locul dezastrului la întâlnirea cu salvatorii trimişi de către statul român înaintea Premierului Filat, plecat din Chişinău cu maşina de serviciu. Mulţimea de gură-cască strânsă atunci la locul dezastrului povesteşte cum sosirea domnului Ghimpu nu a fost nici pe departe atât de glorioasă, la aterizare - din cauza palelor elicopterului - toaletele ecologice amplasate pe câmp luându-şi zborul şi provocând un mic dezastru printre localnicii din preajmă.

Însă cum de la dragoste la ură e doar un singur pas - cum frumos ar putea să o transpună pe note Fuego şi Ion Suruceanu - într-o seară friguroasă de mijloc de decembrie la Chişinău, la sediul unioniştilor de la Partidul Liberal, s-a convocat o şedinţă care să analizeze ce e de făcut cu gradul crescut de simpatie pe care Preşedintele Băsescu (posesor al cetăţeniei moldoveneşti) şi PMP, partidul său, îl au la Chişinău, în detrimentul „unioniştilor” domnului Ghimpu. Conform presei de la Chişinău, şedinţa internă a liberalilor unionişti a fost desprinsă, parcă, din ultimele stenograme dinaintea părăsirii CC-ului de către Ceauşescu în decembrie 1989. Rând pe rând, Curticeanu, Mănescu, Dincă şi Bobu s-au regăsit în liberalii moldoveni înfierbântaţi care au găsit vinovatul pentru declinul „unionismului” de conjunctură promovat de Ghimpu în persoana lui Traian Băsescu, unionist declarat (şi, după cum s-a dovedit la urne, mult mai credibil astăzi la Chişinău decât Ghimpu): „Dacă un unionist luptă împotriva altui unionist, care suntem noi, ăla nu mai este unionist, acela-i pederast…”, tună o voce din sală. „Noi îi lăsăm pe ai noştri să îi ajute,ei îi folosesc, le spală creierii, apropo, şi, mâine, poimâine, te trezeşti că se ridică împotriva ta deja”, răcni un alt unionist liberal. „Linişteeeee!”, tună Ghimpu, „linişteeeeeeeeeee!”. „Niciun tânăr de-al nostru nu mai are ce căuta în mişcările astea unioniste. Ori cu noi, ori cu dânşii!”,decretă unionistul Ghimpu, fostul prieten al Preşedintelui Băsescu. „Trebuie să-l rugăm pe Dodon să-i… să-i ia cetăţenia?” mai întrebă, în râsetele generale ale sălii, un alt unionist de încredere.

Când veţi mai auzi lamentări că ideea unionistă nu mai este ceea ce a fost în Republica Moldova, aduceţi-vă aminte de o declaraţie a aceluiaşi „unionist” Ghimpu, fost mare prieten al României atât timp cât i se sufla în pânze de la Bucureşti: „Pentru mine, ori Băsescu, ori Voronin, îi tot acolo”. Câtă vreme tot felul de impostori se vor căţăra pe această temă -  asemenea domnului Ghimpu - doar în goana după voturi, unionismul nu va mai fi o temă actuală de discuţie la Chişinău.

„Să-ţi fie ruşine, Mihai Ghimpu!”, cum zicea mai demult cineva evocat în acest articol. Şi care, şi de această dată, are dreptate.

Radu Popescu a fost consultant politic în Republica Moldova

Sursa: Ziarul de Iași