Semne diacritice

Moscova pune umărul la „dezoligarhizarea” Republicii Moldova, sprijinind, prin propagandiștii săi, Blocul „ACUM”, dar pentru ea „eliminarea lui Plahatniuc de pe scena politică” nu e un scop în sine, ci un prilej de a interveni în politica noastră internă și externă.

PSRM nu cere mult

De aceea, în aparență, PSRM nu cere mult de la viitorii parteneri de guvernare: „doar” postul de spicher, ministerele Apărării și de Externe, reconfirmarea statutului de „limbă de comunicare interetnică” pentru limba rusă, anularea barierelor simbolice puse în fața propagandei ruse… Plahotniuc nu îl supără pe Putin, decât în măsura în care primul dăunează intereselor rusești în Republica Moldova.

Spre deosebire de Maia Sandu și Andrei Năstase, Putin știe că, punându-și oamenii săi de încredere la Apărare și Externe, poate controla aceste domenii mai bine decât oligarhul de la Chișinău. Kremlinul nu are nevoie de Ministerul Justiției, fiindcă ministerul respectiv nu controlează justiția noastră (cum cred unii comentatori de la noi).

Oamenii de încredere

În mod similar, ar putea proceda și liderii „ACUM”, dacă ar accepta să guverneze împreună cu PD. Ca prim-ministru, Maia Sandu ar putea pune oamenii săi de încredere în ministerele și instituțiile considerate de ea mai importante, care asigură păstrarea și folosirea optimă a banilor publici (Ministerul Finanțelor, în primul rând). Dacă liderii „ACUM” vor să facă un bine cetățenilor, după cum au promis în campania electorală, ei trebuie să se angajeze în negocieri principiale cu PD, nu să-l împingă, malițios, dar și iresponsabil, în brațele Moscovei.

Se pot înainta și condiții legate de „dezoligarhizare”, dar acestea trebuie argumentate, nu reduse la niște banale epurări ale persoanelor indezirabile, la înlocuirea presupușilor „oameni ai lui Plahotniuc” cu „oamenii lui Țopa”. „Lupta antioligarhică” de azi s-a transformat într-o obsesie, într-o aversiune oarbă, fără sens din partea liderilor „ACUM”. Se mizează nu pe argumente, logică, fapte, ci pe temperatura emoțiilor, pe vehemență, pe isteria „pură”. Care e rostul continuării retoricii din campania electorală, dacă aceasta nu mai are niciun efect, seamănă cu niște „ore de ură” și provoacă o retorică similară din partea opusă?

„Statul capturat” fără profesor

E necesară elaborarea unui document adresat tuturor cetățenilor, nu doar simpatizanților „ACUM”, în care să se explice și să se demonstreze, cu probe, punctual, în ce constă „capturarea” statului moldav și ce e de făcut pentru a-l „elibera” definitiv. S-ar putea ca lucrul acesta să fie mult mai dificil decât să-i numești pe reprezentanții PD „criminali” și „hoți”, înainte de orice instanță, încălcând grosolan prezumția nevinovăției. Până atunci nu ne putem aștepta la o scădere de turații a mașinii propagandistice din tabăra PD.

O perspectivă de coșmar

Captivați de spectacolul relațiilor dintre PSRM și „ACUM”, scăpăm din vedere PD, care profită de această aflare în conul de umbră. În general, nedorința exprimată de reprezentanții „ACUM” și PSRM de a discuta cu PD îl avantajează, căci și Plahotniuc nu a manifestat, decât declarativ, intenția de a guverna împreună cu acumiștii. Dacă ar vrea tare, PD ar putea insista și veni cu oferte mai bine elaborate, mai concrete, pentru „ACUM”. Dar lui Plahotniuc nu-i surâde deloc un parteneriat cu Maia Sandu și Andrei Năstase, e o perspectivă de coșmar pentru el. Iar o alianță cu PSRM ar însemna să-și deschidă cărțile înainte de timp și să piardă influența asupra electoratului prorus, pe care o exercită cu ajutorul lui Dodon.

Mâna liberă

Dacă sfătuitorii „ACUM” nu sunt oameni plătiți de Plahotniuc, ei fac, paradoxal, jocul lui. Crezând naiv că-l vor forța să accepte o alianță cu PSRM, Maia Sandu și Andrei Năstase îi lasă mâna liberă, îi oferă liderului PD posibilitatea să procedeze în funcție de situație: fie să guverneze de sine stătător, apelând la soluția anului 2016, fie să se pregătească de alegeri anticipate. Ghiciți cine ar putea fi blamat pentru ele?

sursa: ziarulnațional.md