După ce au fost anunțate rezultatele celui de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale, noul președinte al Ucrainei, Vladimir Zelenski, le-a cerut statelor post-sovietice să ia în considerare exemplul său. Și totuși nu mertă să așteptăm repetarea „minunii“ electorale ucrainene în statele învecinate.

Pentru a renunța la ideea proiecției situației politice din Ucraina asupra țărilor din spațiul post-sovietic, e destul să-ți amintești câteva fapte. Primul: în Ucraina e restricționată esențial difuzarea posturilor rusești de televiziune, iar din mai 2017 este redusă la minimum folosirea rețelelor sociale și a motoarelor rusești de căutare. În alte țări ale spațiului post-sovietic una ca asta nu are loc, acolo domină media ruse cu agendă de la Kremlin. Tendința de a influența noutățile televizate este realizată prin diferite metode în Moldova și Belarus și totuși asta n-a făcut televiziunile și ziarele ruse mai puțin populare printre localnici.

E o naiviate să consideri că victoria lui Vladimir Zelenski a fost condiționată exclusiv de utilizarea rețelelor sociale. Da, ele au devenit instrumentul răspândirii targetate (bine țintite) a promisiunilor preelectorale a EchipeiZe, dar fără influența activă a postului de televiziune 1+1 e îndoielnic că această campanie, desfășurată pe rețelele sociale, ar fi fost atât de izbutită. Televiziunea a devenit, pe durata campaniei prezidențiale din Ucraina, artileria propagandistă de calibru principal, iar rețelele sociale au fost mai degrabă un instrument auxiliar.

Vreau să atrag atenția și asupra împuterniricilor președintelui, împuterniciri care, în Ucraina, sunt unele dintre cele mai mari pentru un șef european de stat, chiar dacă sunt concentrate preponderent în domeniile politicului și apărării. Mize atât de mari în lupta pentru putere pot fi, la o adică, doar în Azerbaidjan și în țările Asiei Centrale; acolo însă modelul transferului de putere este departe de cel democratic, iar în restul statelor din spațiul post-sovietic dominant în cadrul sistemului este parlamentul. Alegerile parlamentare au, după cum se știe, câțiva învingători și a te concentra asupra criticii unuia dintre participanți este mult mai complicat.

În același timp, cauza principală a imposibilității exporului eficient a Tehnologiei-Ze constă în altceva. Ucraina, cu toate că a încercat să schimbe situația în utimii ani, nu a reușit să creeze un sistem eficace de difuzare a informației despre ea însăși către lumea înconjurătoare. Până și la evenimentele din țările vecine privim prin „bucățica de gheață“ a mass-media ruse, de altfel, ca și țările adiacente, la rândul lor, situația din Ucraina. Cu cât se merge mai adânc în Occident, cu atât e mai complicat. Tedința unor reprezentanți ai lui Zelenski de a i se împotrivi lui Putin poate fi apreciată în mod diferit, dar echipa care curând va prelua puterea în Ucraia nu are în acest scop trebuitoarele surse financiare, organizatorice, ideologice. A colporta ideea restaurării Imperiului Rus sau a URSS pare o sarcină mult mai ușoară decât a răspândi valorile democratice. Lucrul acesta nu a izbutit să-l obțină, la timpul său, Victor Iușcenko, care poate fi considerat, ideologic, mult mai coerent în comparație cu Zelenski, politicianul.

Vladimir Zelenski a mers în alegeri cu promisinea de a „demola sistemul“ din interirorul Ucrainei și anume realizarea acestei promisiuni a devenit, după victoria celui de-al șaselea președinte al Ucrainei, provocarea lui principală. Și faptul acesta trebuie înțeles de către însuși șeful statului, de membrii echipei sale și de către observatorii interesați.