Vizita neașteptată a lui Franco Frattini, reprezentantul special al Președinției slovace a OSCE, ar trebui să-i trezească la realitate pe politicienii noștri, noi și vechi, prinși, după două luni de „discuții” sterile, în vârtejul sărbătorilor pascale, sovieto-comuniste și europene.

„Reasigurările” lui Plahotniuc

Pierzându-și răbdarea, fără să aștepte până se va forma un nou guvern, Frattini a venit la Chișinău să impulsioneze dialogul transnistrean cu Tiraspolul, în așa fel încât să nu se piardă „dinamica” negocierilor de până la alegerile parlamentare. El a lăudat ambele părți pentru „atingerea unui progres semnificativ în procesul de reglementare din ultimii ani” și a primit „reasigurări” atât la Chișinău, cât și la Tiraspol de „intensificarea eforturilor” și dorința de a menține „un ritm susținut al negocierilor, ca să ducă la bun sfârșit acțiunile cuprinse în „pachetul Berlin-plus” și să meargă dincolo de acesta”.

Sare în ochi faptul că „reasigurările” de la Chișinău au venit din partea lui Vlad Plahotniuc, „coordonatorul coaliției moldovenești de guvernare” (așa scrie în comunicatul OSCE, folosindu-se formula Victoriei Nuland, fostă, acum doi ani și ceva, asistentă a Secretarului de Stat pentru afaceri Europene și Eurasiatice din cadrul Departamentului de Stat al SUA, diplomată cu rădăcini basarabene, de altfel), și Cristinei Lesnic, „reprezentantul politic” din partea Republicii Moldova. Știe Frattini ceva mai mult decât noi despre formarea și componența viitorului guvern moldav? Aceste două persoane ne vor reprezenta în continuare în problematica transnistreană? Dacă da, rezultatul trebuie să și-l asume și deputații acumiști.

Optimism fals

Însă optimismul lui Frattini, sincer vorbind, pare fals de tot, în condițiile în care autoritățile separatiste de la Tiraspol profită de faptul că guvernarea de la Chișinău e în proces de „facere”, au consolidat „granița” și au introdus o taxă de 100 de euro (numită „vinietă”) pentru transportul care va intra pe teritoriul secesionist. E o palmă răsunătoare, dar, trebuie să recunoaștem, logică, aplicată Chișinăului și lui Plahotniuc personal, după ce mașinile transnistrene au obținut dreptul să circule în afara Republicii Moldova cu numere speciale, „neutre”, recunoscându-li-se de facto apartenența la o entitate statală „neutră”, deocamdată. Așa procedează statele „reale”, iau bani pentru mijloacele de transport, își completează bugetul pe socoteala cetățenilor „statului vecin”, care trec „granița” cel mai des.

Cristina Lesnic consideră că „problema este inegală”, că „sistemul aplicat de colegii din Transnistria este unul foarte bizar, fiindcă taxa se aplică per persoană și nu per vehicul”. Nu excludem că „colegii” ei de la Tiraspol o vor auzi și vor face o „concesie”: vor aplica taxa per vehicul, așteptând la rândul lor o concesie din partea Chișinăului.

Concesii mimate și concesii reale

Căci așa a funcționat până acum „mecanismul” negocierilor, acesta e sensul tacticii „pașilor mici”: separatiștii pun stăpânire pe pământurile țăranilor, interzic grafia latină și manualele de la Chișinău, supun unor taxe împovărătoare, unor acțiuni de hărțuire și intimidare școlile care au luptat să mențină grafia latină și curricula Ministerului Educației, transformând viața elevilor și profesorilor într-un calvar, ca apoi să-și manifeste „generozitatea”, să mimeze niște concesii, făcând câte un pas mic înapoi, permițându-le proprietarilor să lucreze pământul, fără să le întoarcă dreptul de proprietate, reducând din taxele școlilor, „îmbunătățind viața elevilor și profesorilor”, în schimbul unor concesii reale, care le asigură o recunoaștere de facto din partea Chișinăului.

De aceea, prietenul lui Serghei Lavrov, Franco Frattini, nu are răbdare să continue politica „pașilor mici”? El se teme să nu se piardă „dinamica” concesiilor unilaterale în folosul separatiștilor?