Bucură, stimați cititori, că dincolo de antagonisme, incompatibilități și idiosincrazii, între noua clasă politică revoluționară antioligarhică și cea veche, reacționară, coruptă și prooligarhică, există o linie de asemănare, de continuitate, de statornicie, dacă vreți. E vorba despre respectul obligatoriu, inalienabil și inviolabil pentru instituțiile noastre tradiționale, specifice culturii și civilizației autohtone, ale cumetrilor, nașilor și finilor, cuscrilor, mari și mici etc.

Se face mare caz, cu aluzii deșănțate la Plahotniuc, în urma faptului că un ministru revoluționar (Andrei Năstase) și-a aburcat cumătrul în scaunul șefului de poliție (un fel de beșleagă), iar altul nu a găsit pe nimeni mai bun în funcția de cancelar, decât pe nașul său de cununie. De data aceasta, abordarea critică, pesimistă este greșită în esență. Ar trebui să ne mândrim cu asemenea exemple de continuitate între guvernarea veche și nouă, să le multiplicăm, nu să le denunțăm și să-i blamăm pe protagoniști, ele demonstrează că rădăcinile tradițiilor strămoșești mai sunt încă vii, adânci și puternice, în pofida acordului de asociere și circulației fără vize cu UE, că nu le poate smulge nicio revoluție provizorie. Să stăm strâmb și să vorbim drept: delegarea unor împuterniciri este, în primul rând, o chestiune de încredere și în cine ar putea avea cea mai mare încredere un politician autohton, mai ales în perioadă de criză, dacă nu în cumătrul, nașul sau finul său?

Și ministrul Apărării merită laude în acest sens. Întrebat fiind despre atitudinea sa față de armata rusă de ocupație, aflată pe teritoriul Republicii Moldova, el nu a răspuns pe negândite (ca predecesorii săi), nu a făcut referință inoportună, pripită la suveranitate, independență, la rezoluția respectivă a Adunării Generale a ONU, ci a cerut filosofic o pauză de gândire, de meditație. „Vom analiza situația”, a spus el în spiritul astrologilor rurali.

Nici Dodon, „pudelul lui Putin” (apud Băsescu), care a optat pentru sincronizarea retragerii armatei ruse cu găsirea unei soluții politice pentru conflictul transnistrean, nu a fost atât de ingenios ca ministrul Pavel Voicu. Căci „soluția” lui Dodon admite totuși o retragere, fie și la calendele grecești, atunci când va pofti Rusia, pe când ministrul socialist nici nu îndrăznește să pronunțe cuvântul „retragere”. Motivele prudenței sale sunt ușor descifrabile: datorită Rusiei s-a format guvernarea ACUM-PSRM, se poate spune că Rusia este nașa acestui mariaj (geo)politic, ceilalți „parteneri” se pot mândri doar cu roluri secundare, iar nașa, se știe, trebuie venerată, e contrar datinii străbune să o superi cu ceva. Nașa Rusia a insistat ca ministrul apărării să fie un socialist, altfel Voicu nu vedea portofoliu ministerial în viața lui! E firesc pentru el să-și manifeste recunoștința cu „mijloacele din dotare”. Să sperăm că și viitorul director al SIS va proceda la fel.

E îmbucurător faptul că, deși se dau europeni, cosmopoliți, toleranți, political corecți, feng shui, deputații ACUM raționează la fel ca tovarășul Voicu, nu se îndepărtează prea tare de tradiție, o respectă și ei pe nașa Rusia. Dovadă e refuzul lor de a vota constituirea unei comisii parlamentare care să investigheze dacă Rusia a pompat bani în PSRM sau nu. Dacă parlamentarii moldoveni își vor băga nasul unde nu le fierbe oala, nașa Rusia se poate supăra imediat și desface mariajul acumisto-socialist înainte de a se încheia luna lor de miere. Și ar mai fi Maia Sandu primă-ministră? Știm, știm, ea ne salvează pe noi. De aceea e firesc să se decreteze moratoriu asupra discutării a tot felul de chestiuni ideologice și geopolitice care ne dezbină. Și de ce am discuta? Discuțiile nu sporesc coșul minim de consum. Problemele geopolitice să le discute nașa Rusia și nașul Berlin, să nu ne mai implice și pe noi, să ne căutăm de treabă, punem batista pe țambal, după cum ni se spune, și să ne perfecționăm pașii de dans, horele și hostropățurile tradiționale, căci acestea ne reprezintă.

Și despre limba română, despre Unire nu trebuie să discutăm și nici despre Crimeea, Donbas, la ce bun, de ce să ne dezbinăm și să dăm apă la moara lui Plahotniuc? Ținem gurile închise, limba după dinți și așteptăm macro- și microfinanțarea din UE. Evident, trebuie să o lăsăm mai moale și cu punctele vamale comune cu ucrainenii, e bine că Maia Sandu nu are de gând să meargă prea curând la Kiev. Bravos! Nașa Rusia nu va mai tolera aceasta. Iar faptul că spionii ruși trebuie eliberați și nu li mai se pun piedici activității lor, justiția a înțeles imediat, fără să-i spună cineva. Bravo, justiție plahotniucistă!

E de apreciat și decizia revizuirii concesionării Aeroportului Chișinău, a tuturor privatizărilor dubioase. Dar e firesc să se treacă peste cele efectuate de Dodon, cum ar fi hotelul Național, hotelul Codru etcetera, căci Dodon este, se poate spune, cuscrul mare la nunta socialist-acumistă și, atingându-l pe el, e și mai grav decât ai supăra-o pe nașa Rusia. Cine e cuscrul mic? That is the question!

Sursa: Ziarul Național