Un text mai lung în care explic pe înțelesul celor din România ce se petrece la Chișinău. Până acum din partea lui Sorin Ionita și Armand Gosu am avut parte de narațiunea ”Rusia și UE (Germania?) și-au dat mâna ca să înlăture un oligarh corupt care a instaurat un regim tiranic la Chișinău, am depășit diferențele geopolitice, aplauze!” O narațiune frumoasă, spusă emoționant, cu happy end și victoria unei femei care ajunge prim ministru și se apucă de treabă, scrie jurnalistul George Damian pe pagina sa de Facebook.

Doar că narațiunea e puțin diferită. Ce avem pe masă la Chișinău este o operațiune rusească de destabilizare a finanțelor unui stat, o agresiune de o amploare de care nu am știință să se mai fi petrecut vreodată. Furtul miliardului de la Chișinău a fost făcut cu participarea directă a GazpromBank și alte câteva bănci rusești. Nu trebuie să vă mai explic cine este Gazprom.

Schema a fost una simplă. Cu bani de la GazpromBank un anume Ilan Șor a obținut controlul asupra 3 bănci din Chișinău, una dintre ele Banca de Economii a Moldovei (BEM), echivalentul CEC-ului de altădată din România. Cu sprijinul aceleiași GazpromBank Ilan Șor a pus pe picioare un mecanism de spălare a banilor - beneficiind și de participarea unor bănci letone (controlate de la Moscova) ca să aibă o alură europeană.

Banii furați prin împrumuturi fictive au fost folosiți pentru ”ungerea” premierului Vlad Filat, a socialiștilor (soțul Zinaidei Greceanîi) și în general a tuturor celor care aveau influență. La rădăcina schemei îl găsim pe fostul președinte de la Chișinău Petru Lucinschi (descris de un consilier al lui Gorbaciov drept ”șeful mafiei moldovenești”), tatăl unui băiat care și-a făcut o relație zdravănă cu procurorii de la București și a și tras lozul câștigător într-un caz de șantaj. Dar să revenim la Chișinău.

Jongleria lui Ilan Șor cu banii moldovenilor a trecut neobservată ani de-a rândul, iar în noiembrie 2014 au fost evaporați din conturile băncilor controlate de Ilan Șor cam 1 miliard de dolari, contractele referitoare la aceste credite au fost puse într-o dubă care a luat foc și gata.

Dispariția banilor s-a petrecut înainte de alegerile din 30 noiembrie 2014, cu un context politic extrem de complicat. Pe străzile din Chișinău tronau afișe cu Igor Dodon și Zinaida Greceanîi zâmbind dulce lui Vladimir Putin. Bănuiala mea este că jaful miliardului trebuia să pună pe butuci Republica Moldova și să-i asigure o victorie în alegeri lui Igor Dodon. Gaura a fost acoperită (cu o legalitate sub semnul întrebării) din banii guvernului condus de Iurie Leancă. Alegerile au dus la un parlament divizat, a urmat criza valutară din primăvara lui 2015 rămasă oarecum neexplicată.

Nu întâmplător în februarie 2015 Igor Dodon a fost primul care a vorbit despre furtul unui miliard de dolari din sistemul bancar. Atunci s-a început construcția narațiunii victorioase de azi: s-a furat un miliard și vrem să știm cine. În jurul jafului miliardului s-a construit din 2015-2016 alianța Dodon-Usatîi-Sandu-Năstase care se află acum la butoane în Chișinău.

Ideea este una simplă: originea agresiunii împotriva sistemului bancar din Republica Moldova se află în Rusia. De acolo au venit banii și oamenii care au organizat schema. Vorbim despre o agresiune rusească care a pus pe butuci sistemul bancar al unei țări. Interesant este cum aceste fapte sunt pur și simplu ignorate și narațiunea publică se învârtește în jurul subiectului fără să-i atingă esența. Acum agresiunea asta fără precedent este pur și simplu trecută sub tăcere în numele ”păcii geopolitice” de la Chișinău. O parte din beneficiarii furtului miliardului se află la conducerea țării și nu au nici o problemă.

Până la urmă nu e nimic nou la Chișinău.