Petrișor Gabriel Peiu este doctor al Universității Politehnică din București (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) și al premierului Adrian Năstase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) și vicepreședinte al Agenției pentru Investiții Străine (2003-2004) . Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundației Universitare a Marii Negre (FUMN) .


Țîn minte, de parcă-ar fi fost ieri, imensul șoc pe care l-am trăit în timpul primei mele ieșiri din țară

Printr-un nesperat noroc, am fost atunci în cel mai frumos oraș al lumii, locul pe care l-am considerat dintotdeauna centrul Universului, Roma. Tocmai pentru că văzusem atâtea imagini și filme cu Roma, citisem mii de pagini despre Roma și monumentele sale, nimic nu mi se părea străin sau neașteptat. Chiar și limba pe care o auzeam vorbindu-se în jurul meu era întocmai cu cea pe care o așteptăm.

Șocul avea să vină spre seară când, obosit după o nesfârșită plimbare prin cele patru catedrale patriarhale, m-am așezat la o terasă din preajma celei închinate Maicii Domnului, Basilica di Santa Maria Maggiore. În față unui pahar de vin și a unei generoase porțîi de gelato, savurăm o seară caldă de iunie, imbatandu-mă de muzicalitatea limbii în care se discuta la masă de lângă mine, ocupată de un grup gălăgios de tineri "bine", echipați cu toate accesoriile vestimentare care au făcut din italian "arbiter elegantiarum" pentru lumea modernă.


Și deodată m-a izbit, trezindu-mă la o realitate urâtă, ceea ce vorbeau acei Gaius Petronius contemporani: își împărtășeau reciproc încrederea în superioritatea comunismului și clamau așteptatul triumf al acestuia în emisfera vestică. Inițial am crezut că erau beți pentru că, nu-i așa?, un om întreg la cap nu putea crede, treaz fiind, o asemenea enormitate. Apoi, întrând în discuția lor, am văzut că nu erau nici beți, nici măcar necititi sau proști, așa cum am sperat pentru o clipă. Stăteam hipnotizat și ascultăm cum un grup de oameni bine hrăniți, educați, impecabil îmbrăcăți îmi explicau mie, un estic abia ieșit din fostul "lagăr socialist", superioritatea oranduirii pe care am urat-o așa cum nu mai urasem nimic în viață. Mai mult, aveam să aflu că acei oameni pe care îi invidiam pentru viață pe care o duceau erau chiar comuniști cu acte în regulă și, incredibil, că mai erau mulți că ei în Italia (câteva milioane) . Am trecut repede peste acel șoc imens întâlnind apoi și oameni normali, care înțelegeau foarte bine ce mizerie programată este comunismul.

De fiecare dată, însă, când aud, acum, lecțiile despre Republica Moldova, ținute de către experțîi la modă de la București sau din orice altă capitală vest-europeană, retrăiesc acel sentiment de urat, de groază și de scârbă pe care l-am simțit în acea seară, în mijlocul Romei. Retrăiesc, mai dureros și mai intens, clipele de groază din acea prima seară la Roma, de fiecare dată când citesc sau aud peroratiile unor savanți ai minciunii și ai ticăloșiei extreme.

Obsesia principala a armatei de caraghioși care ne perorează, zi de zi, este negarea istoriei și a identitățîi etnice a trei milioane de basarabeni și transformarea acestora într-o masă amorfă de mâncători bilingvi de iaurt, înstrăinați de singură țară care are grijă de ei.


Regulă lui "kak izvestno"

Toate discursurile despre Basarabia se bazează pe certitudinea instaurată de temuta expresie stalinistă "kak izvestno", как известно. Aceste cuvinte, traduse prin "după cum se știe" se găseau la începutul fiecărui discurs al lui Stalin sau la începutul articolelor programatice din Pravda. Practic, Pravda introducea o sentința necruțătoare încă din prima frază, de genul: "După cum se știe, popoarele sovietice sunt fericite, iar americanii sunt cei mai triști oameni de pe pământ". Cam așa procedează și moldovenologii noștri, trantesc de la început niște sentințe aiuritoare, pe care apoi își clădesc o construcție de minciuni desprinse din manualele de război hibrid.


Cea mai frecvența "kak izvestno" a lor este aceea că basarabenii nu se simt, de fapt, români, ei se simt un fel de ceva fără nume sau chip, dar sigur dedicați civismului. Ei sunt de etnie civică, vorbesc limba civică și își vor construi un viitor stat civic, prosper și fericit. La fel de "kak izvestno" este și ura basarabenilor împotriva României sau dragostea lor pentru limba rusă; la fel de "kak izvestno" este și uriașul potențial de dezvoltare al micuței republici, potențial neatins din cauza unor neisprăviți care răspândesc minciuni despre românitatea sărmanilor moldoveni. Cea mai nouă "kak izvestno" este aceea că singură piedică în calea fericirii civice depline între Prut și Nistru este ... geopolitică!!! Tare asta, nu? Moldovenii s-au săturat de geopolitică, ei vor iaurt, ne spune cea mai recentă și la modă "kak izvestno".


Cea mai mare comicarie la Chișînău este împământenirea tiparului verbal "expertul de la București". Cum vrea trustul creierelor încinse de acolo să arunce ceva pe piață, aduc imediat argumentul "expertului de la București". Și top ecranul sau pagină de ziar se umple de ochii înfundați pitiți după niște ochelari meniți a întări imaginea de expert a câte unui rotofei descheiat neglijent la ultimii nasturi; așa arată expertul tipic "de la București" care ne dopeaza mintea cu "kak izvestno".

Totuși, nimeni nu se prinde că expertiză ăstora nu e altceva decât o obosită "kak izvestno"? Nu-i întreabă nimeni pe experțîi supra-ponderali cum de s-a născut Republica Moldova? Oare nu din geopolitică? Oare tratatul ruso-turc din 1812 nu era geopolitică? Sau pactul Molotov-Ribbentrop nu era tot geopolitică? Sau, mai nou, pactul Kozak-Johannes Hahn din 3 iunie 2019 nu e tot geopolitică? Păi, dacă nu era amărâtă aia de geopolitică, cum de se uneau socialiștii controlați de Moscova cu "democrațîi" Maiei Sandu și ai lui Andrei Năstase?


E drept, uneori experțîi devin chiar ridicoli, căzând în capcană propriilor "kak izvestno". Iată, bunăoară, ce enormitate ni se vinde de către "expertul de la București" de curând: "Chiar credeți că Moscova are nevoie acum de SIS (SIS este serviciul de informațîi de dincolo de Prut- n.red.)? Un serviciu fără resurse financiare, fără tehnică, cu personal redus" (Sursă: AICI) Serios? Adică Moscova nu are nevoie să domine serviciul de informațîi moldovenesc? Uite-așa ne explică expertul să stăm liniștiți că nu-i nimic rău în faptul că Dodon l-a numit pe rusofonul Alexandr Esaulenco șeful respectivului serviciu. Ptiu-ptiu-ptiu, expertule, că bine le zici! Întâmplător sau nu, expertul are și-un doctorat la Universitatea din Moscova și era mâna dreapta a Ministrului de Externe de la București, atunci când acesta a semnat odiosul tratat de frontieră cu guvernul Filat, în noiembrie 2010.


Același expert, un fel de Mama Omida a națiunii civice anti-geopolitice, a produs cea mai tare "kak izvestno" din istorie: "La București putem vorbi mai degrabă de un interes scăzut pentru Republica Moldova în ultimul an, un sentiment de dezamăgire față de ultimele evoluțiile politice de la Chișînău. Bucureștenii și în general opinia publică din România dacă este atentă la ceva din Est este atentă, în primul rând, la ce se întâmplă în Ucraina și asta vine și pe fundalul unei creșteri a temerii de Rusia. Este o teamă față de orice vine din Est și o amalgamare, într-un fel, în mintea omului simplu între moldovean, ucrainean și rus. E de pomină faptul că la București cel puțîn, cam toți moldovenii sunt numiți ruși - de la cei care vând în piețe până la funcționarii de origine din Republica Moldova, care sunt angajați în Ministerul de Externe sau în alte ministere din România - toți sunt numiți ruși." (Sursă: AICI) . Acum, să fim bine înțeleși: o prostie rămâne prostie chiar dacă e spusă la Europa Liberă, dar totuși cum de nu îi e rușine să declare că la București toți moldovenii sunt numiți ruși? Păi, cum să îi fie rușine când factorul politic se bazează pe expertiză lui și pe serviciile lui, chiar și în lipsa unui certificat ORNISS, de acces la documentele secrete?


Națiunea civică - felul principal al Propagandei

Tipic pentru Chișînău, la numai o stradă (100 m) distanță de Ambasada României (aflată pe stradă București), pe stradă Alexei Sciusev, se află un restaurant devenit emblematic pentru moldovenismul civic, de extracție sovietică, numit, nu întâmplător, Prapaganda Cafe. La fel de neintamplator, Alexei Victorovici Sciusev, Aлексей Викторович Щусев, este arhitectul rus născut la Chișînău care a proiectat sumbrul mausoleu din Piață Roșie în care zace îmbălsămat unul dintre cei mai cumpliți criminali ai istoriei, Vladimir Ilici Ulianov (Lenin, pentru tovarăși).

Patroana restaurantului cu meniuri sovietice este nimeni altă decât faimoasa propagandistă Natalia (fosta Natasa) Morari, Наталья Григорьевна Морарь, absolventă de Sociologie la Universitatea de Stat din Moscova și legendata că ziaristă de opoziție la Moscova. Morari este "imaginea" unui adevărat trust al creierelor, însărcinat cu transformarea basarabenilor în națiune civică. Ea întrunește toate punctele esențiale ale propagandistului civic moldovenesc: are un aspect plăcut în stilul moscovit contemporan, este în centrul presei glamour, fiind " l'autre femme" a lui Chiril Lucinschi, unul din locotenențîi lui Vladimir Filat, patronul republicii în timpul furtului miliardului de dolari; în plus, Natasa utilizează la perfecție limba civică: ea nu distribuie niciodată în mediul on-line, ea "face share", de pildă. În mod simbolic, Natasa și-a instaurat cartierul general al propagandei națiunii civice la 100 de metri de Ambasada României. Meniul de la Propagandă este înțesat de sovietisme (senzație face, se pare, platoul "mâna Moscovei"), precum și meniul ideologic servit de diviziile de natase chisinauiene.


Interesant de observat că protectorul Natasei, Chiril Lucinschi, este chiar fiul lui Petru (fost Piotr) Lucinschi, membru al ultimului Biroului Politic al CC al PCUS și ultim prim-secretar al CC al Partidului Comunist din RSS Moldovenească. Lucinschi tatăl a fost președinte al Republicii Moldova între 1997 și 2001, în perioada celui mai mare dezastru economic de acolo. La fel de interesant este să observăm că Lucinschi tatăl a primit pașaportul românesc anul trecut din chiar mâna lui Emil Constantinescu, iar celălalt fiu al sau, Sergiu (Serioja, de fapt), împreună cu Radu Pricop, ginerele fostului președinte al României Traian Băsescu, a fost cercetat și chiar condamnat într-un dosar privind șantajarea lui Alexandru Horpos, de la care Lucinschi ar fi cerut patru milioane de euro pentru a-și retrage o plângere la DIICOT. Asta așa, să înțelegem și noi cine a condus România în ultimii 30 de ani...


"Nu geopolitică" se traduce prin "Nu România"

La 3 iunie 2019, la Chișînău, marile puteri, UE, Rusia și SUA, au "nășit" o alianța contra naturii între pro-rușîi lui Igor Dodon și pro-europenii conduși de Maia Sandu și Andrei Năstase. Caracterul geopolitic evident este dat de faptul că respectivă alianța s-a perfectat prin implicarea directă și prezența fizică simultană la Chișînău a unor deminitari ai celor trei mari puteri, în primul rând a vice-premierului rus Dmitri Kozak și a comisarului UE pentru vecinătate, Johannes Hahn. Mai mult, alianța anunțată inițial că temporară a fost semnată pentru un ciclu electoral de 4 ani. Oricum, numai la Chișînău o alianța pentru un întreg ciclu electoral poate fi numită "temporară".


Proaspătă alianța a demarat în trombă un proces rapid de "de-oligarhizare", adică de înlocuire a oamenilor lui Plahotniuc din fruntea instituțiilor publice cu oamenii noii puteri. În cadrul procesului de "de-oligarhizare", Dodon și-a numit oamenii (de fapt, oamenii Moscovei) la conducerea Serviciului de Informațîi, a ministerului Apărării și a ministerului pentru Reintegrare (pentru Transnistria, de fapt) . Tot Dodon va numi procurorul general și toți șefii celorlalte agenții și autorități.

Pe fondul faptului că și "pro-europenii" Maia Sandu și Andrei Năstase l-au adus că ministru de Externe pe romanofobul cu facultate la Moscova, Nicolae Popescu, s-a produs o succesiune de fapte uimitoare: ministrul Popescu a catalogat ocuparea Transnistriei de către armata rusă în 1992 drept "război civil", ministrul Apărării moldovean s-a întâlnit cu ambasadorul rus pentru a discuta despre colaborare între cele două armate (Sursă: AICI), Maia Sandu a vorbit la Bruxelles despre un "statut special" pentru Transnistria (Sursă: AICI), tot Maia Sandu a promis, într-un discurs în limba rusă ținut la inaugurarea noului mandat de baskan gagauz al Irinei Vlah, o autonomie mai mare pentru Comrat. Toate aceste fapte justifică presupunerile că alianța Dodon-Sandu-Năstase include și anexe secrete, care vizează teme precum un statut special pentru Transnistria și cooperare militară cu Moscova. Pentru a deturna atenția de la aceste teme majore, trustul de propagandă de la Chișînău, susținut de "experțîi de la București", au inventat lozinca "Nu geopoliticii".


Tat normal!, cum zice basarabeanul în limba civică. Numai că rușîi și germanii lucrează de zor la o rezolvare chiar geopolitică a Transnistriei. "Curat geopolitică, coane Fănică!" Și atunci, ce-o însemna de fapt propagandă bazată pe "Nu geopolitică"? Însemna, de fapt, că numai României îi este interzisă geopolitică la Chișînău. De ce țipă diviziile de natase și "experțîi de la București" împotriva geopoliticii? Păi, uite de-aia, să nu apuce vreun anti-expert de la București să facă un mic calcul:

- România este principalul partener comercial al Republicii Moldova, fiind și principala piață pentru exporturile moldovenești (aproape 30% din total);

- România acordă anual 5.000 de burse de studiu, de vreo 20 de ori mai mult decât toate celelalte state din lume;


- România a acordat un credit "cu buletinul" de 150 de milioane de euro și nu prea îl mai cere înapoi, cam dublu decât au dat toate celelalte țări;

- România a furnizat energie electrică gratis în anii 90 și 2000 cam de 200 de milioane de dolari, la valoarea de astăzi;

- România a acordat un ajutor nerambursabil de 100 milioane de euro, mai mare decât cel dat până acum de UE (de doar 90 de milioane de euro);

- România a acordat cetățenia să pentru 1 milion de basarabeni, care muncesc astăzi în Occident sau aici și trimit remiteri de jumătate de miliard de euro în fiecare an, ușurând uriașul deficit de cont curent din Republica Moldova;

- Banca Transilvania a fost prima banca occidentală care a cumpărat o banca moldovenească, salvând sistemul bancar de acolo după scandalul legat de furtul miliardului și de spălarea a 20 de miliarde de dolari.


Într-un cuvânt, România este principalul sponsor al Republicii Moldova, dar, de acum înainte, are interzis la geopolitică la Chișînău. Păi cum vine asta? Adică Berlinul și Moscova au voie la geopolitică la Chișînău, dar pe banii amărâților de români? Cam așa s-ar traduce propagandă aiuritoare a trustului creierelor de peste Prut și a "experților" de la București. Ei nu apară castitatea relației politice dintre Igor Dodon și cuplul Maia Sandu-Andrei Năstase; tema lor este, de fapt, alungarea României, că prezența și influență de la Chișînău. Oare guvernanții noștri se vor lasă păcăliți din nou de propagandiști și "experți"? La fel că în 2005? La fel că în 2009? La fel că în 2010? La fel că în 2014? La fel că în 2015?

.