Cristian Hrițuc // Dodon-Năstase-Sandu, și putere și opoziție.
Evenimentele politice de până acum ne-au arătat în ce direcție merge Moldova. Deja se vede cu ochiul liber că Dodon și Năstase acționează ca doi politicieni cinici, preiau tot ce se poate din pârghiile de putere ale lui Plahotniuc, se întăresc și nu pun preț pe modul în care o fac. Nu contează imaginea, contează rezultatul final. Cât mai multe pârghii.
În timpul astă, Maia Sandu pare izolată, trimisă undeva într-un colț, să se ocupe cu treburile curente. Așa cum am scris și în analiza de săptămâna trecută,
http://www.hrituc.ro/2019/08/16/dodon-nastase-versus-maia-jocul-dinaintea-confruntarii/
Sandu pierde zi de zi puncte, pentru că la ea se observă cel mai mult diferența dinte ”ce s-a spus când era în opoziție și ce se face când e la putere”.
Din păcate problemele nu se termină aici. Dacă ne uităm atent și încercăm să găsim o soluție politică pentru Maia Sandu și partidul ei, vom observa că nu există la acest moment. Sandu a intrat într-un horă și trebuie să joace. Nu poate pleca de la putere, nu poate spune tot ce gândește și nici nu îi poate critica așa cum ar trebui pe Dodon și Năstase. Maxim ce poate face s-a văzut în ședința de Guvern, când a încercat să îl pună pe Năstase la punct, atrăgându-i atenția, dar fără vlagă și fără fermitate.
Sandu nu poate pleca de la putere. Nu poate abandona nava. Ar da senzația de om politic impotent. Pe de altă parte, nu poate întinde nici prea mult coarda cu Dodon și Năstase. Este prizoniera unui joc pe care a ales să îl facă și are o singură scăpare. Să miște lucrurile în Moldova, să crească atât de mult nivelul de trai, încât oamenii să aibă acest pretext și să o voteze. Abia atunci va putea să își manifeste cât de cât independența, să sune la Berlin și să spună: “aș vrea să fac ”x” sau ”y” și nu vreau să țin cont de Dodon”.
Partea cu adevărat cea mai tristă este alta. Moldova nu are soluție și e condamnată. Ca o glumă neagră, parafrazând un celebru slogan, ”Moldova NU are viitor”. Cetățenii moldoveni nu au altă opțiune reală.
Din păcate, nu mai putem vorbi de o forță de opoziție la acest moment. Cel mai rău lucru pentru o țară este să nu existe o opoziție politică reală. Să nu existe o presiune pe cei care conduc, să nu existe o forță care să coaguleze energiile negative din societate și să le țină într-un făgaș al luptei democratice.
Acum Dodon-Năstase-Maia sunt și opoziția și puterea.
În vremea regimului trecut, ONG-urile erau active, opoziția de atunci, puterea de acum, putea să se exprime, să organizeze mitinguri, aveau propriile televiziuni. Erau chiar două forme de opoziție, una pro-europeană și una pro-rusă. E drept că opoziția făcută de PSRM era mai soft, că se bucurau în același timp și de avantajele guvernării și de poziția de opozant, dar jocul le-a ieșit și moldovenii i-au votat.
Acum vedem că ONG-urile mimează bătălia, s-au pus în slujba puterii și doar când se sare calul prea mult reacționează.
Principalul partid de opoziție, cu cele mai multe locuri în Parlament – PDM – este în plin proces de tranziție. Se trece de la epoca Plahotniuc spre o nouă direcție și, după cum pare, încă nu le este clar nici celor din conducere pe ce cale o vor apuca.
PDM este hăituit, oamenii sunt amenințați cu dosare penale, sunt linșați public. Nu exclud ca zvonurile care au apărut și anume încercarea de punere sub acuzare a lui Pavel Filip, să fie de fapt parte a unui plan mai mare: decapitarea opoziției, zdrobirea ei, destructurarea fracțiunii parlamentare.
Beneficiind de faptul că există un sentiment negativ în societate la adresa PDM, actuala putere profită de acest lucru și duce jocul la limită, încearcă eliminarea oricărei forme de opoziție. Mai există câteva partide micuțe care încearcă să joace rolul opoziției, dar la momentul acesta sunt prea mici și perspectiva lor este extrem de limitată.
Totuși ce trebuie să știe actuala putere este faptul că în momentul în care granițele s-au deschis atât de mult, atât timp cât tehnica evoluează, cât fenomenul Facebook este la putere, vor exista oameni simpli, fără funcții politice, dar care vor arăta și vor sancționa derapajele puterii.