Două evenimente de o importanță deosebită au avut loc în Moldova în ultimele zile. Venirea Ministrului Apărării din Federația Rusă, Seghei Șoigu, și vizita lui John Bolton, consilierul pe probleme de securitate al președintelui SUA, Donald Trump.

La nivel de imagine, tabloul a arătat în modul următor:

Șoigu a venit cu o delegație de 40 de oameni, a avut parte de un program ce a cuprins și ceremonii de decorare, a mers în Transnistria, acolo unde Federația Rusă păstrează trupe de ocupație, a avut discuții la cel mai înalt nivel cu Dodon, deși până la această oră poziția oficială a Guvernului Moldovei e că vizita lui Șoigu a fost una privată.

Ca să fie un pic de sare și piper pe această vizită, am avut și o poziție a MAI moldovean de genul jucătorilor de ”alba neagra”, uite vizita oficială, nu e vizita oficială. Ancheta ce va avea loc între cumetri va edifica complet opinia publică.

De partea cealaltă, Bolton a venit fără mare zarvă, fără o delegație numeroasă dar, mai mult de atât, a făcut și câteva precizări importante. În timp ce Șoigu nu a comunicat nimic – am aflat de la Dodon că se pune problema ca Federația Rusă să ajute la eliminarea armamentului de la Colbasna – consilierul președintelui american a avut câteva mesaje cheie.

Cel mai important e acesta :

Noi sperăm că Republica Moldova poate să ia decizii care o vor ajuta să-și fortifice independența, și nu să o slăbească. Noi nu avem nicio aspirație aici, în regiune, dar vrem să vedem Republica Moldova ca stat independent”

Mesajul este extrem de clar și cred că nu trebuie foarte mult comentat. SUA știe ce este în zonă, a putut să vadă transformările de-a lungul timpului. În plus, nimeni din arhitectura statului moldovean (aici mă refer în special la zona pro europeană) nu trebuie să uite că SUA este în parteneriat cu România, iar românii cunosc cel mai bine această zonă. Faptul că Bolton vine în Moldova acum, cu aceste mesaje, după ce președintele Iohannis a avut vizita la Casa Albă nu este o pură coincindență. SUA și România se consultă inclusiv pe problema dosarului Moldova și chiar dacă multe lucruri nu sunt spuse, asta nu înseamnă că ele nu se contabilizează.

Departamentul De Stat nu este instituția pe care Dodon crede că poate să o păcălească așa cum vrea. Expertiza acolo este la rang de lege. Monitorizările pe care le fac de-a lungul timpului sunt parte a procesului de analiză și implicit a procesului decizional.

Dacă ne uităm puțin pe ce s-a întâmplat în ultimii ani, pe linie de apărare, vedem un tablou care spune totul. O să redau succint:

1) Președintele Igor Dodon se opune participării trupelor moldovene la exercițiile comune cu SUA. Drept consecinţă, Republica Moldova s-a ales cu riscul suspendării unui ajutor american de aprope 13 milioane de dolari, cât jumătate din bugetul anual al armatei, oferit în cadrul programului „Foreign Military Financing” şi destinat achiziţionării de tehnică militară pentru nevoile armatei.

2) Ministrul Apărarii Anatol Șalaru discută cu ucrainienii și se ajunge la un consens. Ucrainienii sunt de acord cu crearea unui ”coridor verde” pentru retragerea trupelor rusești. Dodon nu este de acord, începe procesul de mazilire a lui Șălaru.

3) Dodon se împotrivește numirii lui Sturza în funcția de Ministru al Apărării, dorind să își pună omul lui. Dodon este suspendat.

4) Eugen Sturza dă drumul unui amplu proces de modernizare a armatei. Achiziționează armament, prima dată după două zeci de ani, schimbă armamentul cu cel de tip NATO, astfel ca Moldova să nu rămână dependentă de armamentul rusesc. Se fac exerciții militare pentru pregătirea trupelor.

5) Dodon încearcă să îl saboteze pe Ministrul Apărării. Se ajunge la un război în tranșee, dar departe de ochi publicului. Sturza blochează inclusiv o vizită a lui Dodon într-o unitate militară.

6) La nivel de Guvern, se blochează schimbarea comandanților militari ruși din Transnistria. Ofițerii ruși sunt opriți să intre în Moldova atunci când vor să facă rotația.

7) Guvernul cere la ONU retragerea trupelor rusești.

Poate mai sunt și alte gesturi făcute în spatele scenei, departe de ochii publicului, dar concluzia e una singură, în anii trecuți Moldova nu a căzut în genunchi, în fața Federației Ruse.

Acum, ”ocupantul” este primit și i se organizează o vizită, i se asigură un protocol, este lăsat să decoreze trupele de ocupație, așa zise trupe de menținere a păcii.

Cum credeți că se văd toate acestea în cancelariile străine?

Optica lui Dodon este cunoscută, duplicitatea incredibilă, perversitatea lui. De altfel acesta nici nu ezită să o arate. Putem vedea totul în declarația de mai jos:

Însă acordurile pe care le avem cu UE sunt o şansă ca să profităm de experiența lor, de finanțele lor, pentru a schimba situația din Republica Moldova.

Tabăra pro-Ue din Guvernul Moldovei trebui să știe că nu puteți trata vestul ca pe niște ”sponsori”, care au obligația de a da, iar în fața estului să vă faceți preș. Nu puteți ”profita”, puteți beneficia de sprijin, dar doar dacă jucați corect față de toată lumea.

Puteți ”beneficia” de sprijin, dacă vă apărați și voi interesele. Nu cereți altora să vă apere interesele, să vă ”sponsorizeze” și voi să râdeți în pumni printr-un restaurant din Moscova bucârându-va de cardul de relaxare făcut cadou.

Cristian Hrituc