Anatol Șalaru, înainte de a-și face partid, are deja simbolul lui viu. După toate probabilitățile, noul său proiect politic la care lucrează împreună cu Traian Băsescu, se află într-un stadiu mai avansat decât pare la prima vedere.

Către liderul-stegar

Mediatizarea  întâlnirii dintre cei doi chiar la început de an nu este întâmplătoare, bineînțeles.  Fostul ministru al Apărării a anunțat joi că s-a întreținut  cu Băsescu pentru a discuta construirea unei noi structuri politice și  reconstrucția instituțională a Republicii Moldova, scrie analistul politic Petru bogatu. 

Este limpede că  întrevederea lor a urmărit un transfer de imagine de la Traian Băsescu către Anatol Șalaru. Inițial, probabil, cel dintâi urma să devină un fel de mecanic de locomotiva pentru garnitura noului mega-partid unionist, celui de-al dolea revenindu-i misiunea de a fi  lider-stegar.

Altfel spus, Traian Băsescu, simpatizat în Basarabia,  trebuia să asigure coagularea electoratului unionist, destul de numeros, dar dezbinat și derutat, în jurul unui nou partid pe care l-ar fi condus împreună cu Anatol Șalaru.  Cum însă Dodon, retrăgându-i cetățenia ex-președintelui României, a dat peste cap aceste planuri, s-au impus de urgență niște corecții.

Simbolul viu

Așa fiind, fostul ministru al Apărării va urma să-și asume de unul singur și rolul stegarului, și cel  al mecanicului  de locomotivă. Iar pentru a-i crește forța de tracțiune,  Traian Băsescu a fost ridicat la rangul de simbol  viu care, înfipt în mentalul colectiv al electoratului unionist, va face ca preferințele lui să graviteze în jurul  proiectului Șalaru.

Se anunță însă nu doar constituirea unei noi structuri politice, ci și " reconstrucția instituțională" a statului. E un amănunt simptomatic. Se urmarește reforma constiuțională care ar legifera asocirea Republicii Moldova la Uniunea Europeană și  statutul ei de cel de-al doilea stat românesc.

Nu doar pe cont propriu

Sunt semne că proiectul Șalaru-Băsescu nu se derulează doar pe cont propriu. Acesta pare să fie agreat și la București, și la Chișinău, și în Occident.

În România, partide diferite, altele decât Partidul Mișcarea Populară, îl privesc cu ochi buni, întrucât este o șansă pentru a depăși fragmentarea electoratului unionist din stânga Prutului și a consolida astfel capacitatea lui de a se opune elementelor filoruse. În Republica Moldova, cursul european nu poate fi asigurat fără prezența la guvernare a unei puternice forțe unioniste. Occidentul, la rându-i, își dorește stabilitate în acest teritoriu care este imposibilă fără cooperarea elementului românesc.

Dar și adversari va avea destui peste tot, firește. Împotrivirea lor va fi crâncenă.  

Una peste alta, ultimele mișcări de trupe politice anticipează o substanțială reconfigurare a eșichierului. Schimbările ar putea să înceapă chiar în Legislativ, unde Șalaru, încă înainte să-i apară partidul, nu-i exclus să se pricopsească în curând cu un grup parlamentar, format, de altfel,  nu doar din membri ai PL.