Cea mai mare necunoscută a zilei este modul în care va funcționa viitoarea administrație Trump. Sau e o combinație între nemulțumirea pentru mesajele grotești de campanie și aspirația unei administrații „normale”, whishful thinking la scară globală.

De aceea am urmărit și eu cu mare atenție audierea principalilor membri ai administrației, oamenii lui Trump pe politică externă, apărare și Securitate, viitorii Secretar de Stat, șef al Pentagonului, director CIA. Am putut să vedem personalități extrem de bine conturate, profesioniste, potrivite cu pozițiile pe care le vor ocupa, la vârsta înțelepciunii. De altfel, este o tradiție a establishment-ului american să fie promovați oameni cu cariere majore în spate, cu imagine și poziții clare și definiție în raport cu toate temele mari ale zilei. Chiar dacă diferite de cele ale Președintelui sau de cele din campanie. Viitorul secretar de stat, Rex Tillerson, a răspuns explicit că Președintele Trump le-a recomandat, în aceste audieri în fața Senatului sau a comisiilor reunite să spună lucrurile așa cum le simt, cum le cred ei, nu neapărat pe o logică de program electoral. Două elemente sunt definitorii: în primul rând, Trump și-a dorit ca întreaga administrație să poată trece prin audieri și în unele cazuri era vorba despre un singur vot republican peste. Deci, în cazul, de exemplu, comisiilor reunite de politică externă, din 19 membri zece erau republicani. Un singur republican dacă avea un dubiu, putea să respingă candidatul. Pe de altă parte, o altă remarcă importantă făcută, din nou, de Tillerson a fost: sigur, acestea sunt opiniile mele, le-am prezentat, mi-a recomandat președintele să mă prezint cu ceea ce cred, dar trebuie să știm că orice membru al administrației aplică politicile stabilite de președintele ales. Este o altă remarcă care vine să acopere cealaltă jumătate de adevăr. Până la urmă, amprenta Administrației Trump o va da în mod specific președintele ales, Donald Trump. Și membrii administrației sunt bine aleși, sunt bine pregătiți fiecare în funcția care îl reprezintă, practic sunt oamenii care trebuie la locurile potrivite. Pentru Pentagon și CIA, Mattis și Pompeo sunt extrem de clari și fermi în opinii, conservatori puternic conturați inclusiv în raporturile cu Federația Rusă, pe temele majore pe care au existat dubii: atacul cibernetic rus la adresa SUA în campania electorală, influența eventuală a Rusiei în proces sau asupra administrației Trump, lipsa unei formule suficient de puternică de apărare cibernetică a SUA și respectiv faptul că aceasta va fi marea, marea amenințare în viitor. Pe de altă parte, Tillerson și-a îndeplinit criteriile unui candidat pentru postul de Secretar de Stat fiind mult mai nuanțat, cunoscător al temelor, și decis să nu lase Rusia să depășească liniile roșii nici în Estul Europei, nici în Siria. O administrație corect așezată, cu oameni potriviți, dar care este, evident, dirijată de politicile președintelui.

Cred că elementele principale din campania electorală vor trebui îndeplinite în liniile mari pe care și le-a propus Donald Trump, dar nuanțate de realitatea de pe teren, de cunoașterea profundă pe care o va dobândi președintele și echipa sa odată intrați în funcții. Am certitudinea, de exemplu, că pe relația cu Federația Rusă deja s-au produs mulți pași în direcția unei nuanțări substanțiale față de poziția din campanie, dar alte reveniri și conturări vor apărea și în perioada următoare pentru a mai limita un anumit entuziasm de campanie exact în măsura în care în relația cu China sau Iranul porniri mai virulente, cu nuanțe mai agresive, vor fi la rândul lor nuanțate prin prisma realităților care sunt pe teren.

Marele avantaj este faptul că establishment- ul american este bine pus la punct. Până la urmă, voința oricărui președinte este nuanțată de realitățile de pe teren, de cunoașterea foarte profundă și extinsă a realităților și nu trebuie să mai uităm de rolul major al establishmentului și de rolul ponderator al Congresului american în materie de legislație și finanțare a politicilor. Cele două camere dominate de republicani, dar cu personalități și nunațe diferite de președintele Trump: Senatorul John McCain, Marco Rubio, fost rival al lui Trump în primare, dar și șeful Camerei Reprezentanților, Paul Ryan. Peste toate intervine dorința Președintelui ales Donald Trump de a avea un mandate de succes și de a face America măreață, fapt ce nu se poate realiza prin tranzacționismul excesiv caracteristic unui om de business, mai ales că Președintele la primul mandat are și perspectiva și dorința de a fi reales, de unde nevoia de a evita greșelile majore și acțiuni ireversibile sau costisitoare în timpul primului mandat.