Alexandru Tănase // Legătura dintre manipularea opiniei publice şi existenţa guvernărilor imbecile

Termenul “post-truth” („post-adevăr” în limba română) a fost declarat cuvântul anului 2016 de către Dicționarul Oxford, deoarece acest termen, periferic altădată, a devenit în ultimii ani omniprezent în comentariile politice (fără necesitatea de a-l defini sau a-i clarifica sensul).

Dicţionarul Oxford a definit „post-adevărul” drept „referirea la sau enunţarea unor circumstanțe în care fapte obiective sunt mai puțin influente în formarea opiniei publice decât apelarea la emoție și la convingerile personale” („Relating to or denoting circumstances in which objective facts are less influential in shaping public opinion than appeals to emotion and personal belief”).

Mi-am amintit acest detaliu, confruntându-mă cu o nouă campanie de manipulare brutală a opiniei publice. De această dată, mi se impută o pretinsă „propunere” de  modificare sistemului electoral – „trecerea de la cel în baza listelor de partid la cel în baza circumscripțiilor uninominale”.

Aceasta declarație este un fals ordinar. Nu am declarat niciodată așa ceva.

În data de 12 ianuarie 2017, fiind invitat la Radio Moldova, prezentatorul Eduard Maceac m-a rugat să comentez o declarație  dintr-un interviu oferit in 2016 legat de aniversarea a 25 de ani de la proclamarea independenţei Republicii Moldova, unde afirmasem următoarele:

„[…] Nu m-am referit la întregul sistem politic, ci la două aspecte ale acestuia, pe care le consider printre cele mai importate în contextul dat. Este vorba de partidele politice şi legea electorală, deoarece ele la rândul lor, sunt formatoare de sistem. Am spus-o și cu alte ocazii – sistemul electoral proporţional absolut (o ţară – o circumscripţie electorală) ţine ostatică această ţară pe parcursul a două decenii. Cea mai monstruoasă consecință generată de acest sistem o reprezintă partidele politice fără democraţie internă sau, cum li se mai spune, „one-man-party”. Listele închise de partid, de cele mai dese ori, sunt întocmite pe criterii non-meritocratice, iar cetăţenii nu au nici o posibilitate de a influența calitatea acestora.

Trebuie să înțelegem că partidele politice funcţionale reprezintă elementul fundamental al oricărui sistem democratic. Or, un partid politic fără democrație internă a priori nu poate furniza democraţie societăţii. Mai mult ca atât, partidele politice nedemocratice alterează și compromit esența parlamentarismului, procesul decizional transformându-se într-o formalitate, ce se rezumă la validarea deciziilor politice adoptate în interiorul acestor partide.

Leadership-ul din 1993 a fost avertizat de experți asupra riscurilor unui asemenea sistem şi asupra faptului că acesta este absolut nepotrivit pentru realităţile moldoveneşti. Prin urmare, nu este vorba de eroare, ci despre un pas deliberat al puterii de la acea vreme.”

I-am răspuns interlocutorului meu, dl Eduard Maciac, următoarele:

„este un subiect pe care îl abordez în ultimii 20 de ani, ori de câte ori am ocazia. Nici una din reformele efectuate în Moldova nu vor da  nici un rezultat atât timp cât nu va fi efectuată o profundă reformă a sistemului politic. Nu va fi posibil de schimbat nimic dacă nu se va schimba, la origine, modul de formare a forului legislativ. Atât timp cât partidele vor fi fabrici de produs zei sau sultani politici, nimic nu se va schimba. Partidele noastre nu sunt formațiuni capabile să furnizeze democrație societăţii.”   

Fiind întrebat de reporter: ce formula ar fi mai potrivită pentru Republica Moldova la această etapă, i-am răspuns următoarele:

„rămân a fi un promotor al modelelor electorale existente în ţările baltice”, aducând ca exemplu modelul electoral din Estonia.

Fiind întrebat dacă mă refer la sistemul mixt, i-am răspuns următoarele:

„sistemul poate fi atât mixt, cat şi pe liste, important este ca alegatorii să poată influenţa formarea acestor liste”.  

În interviul dat m-am referit la modelul estonian, unde NU (!) există sistem electoral mixt. În Estonia, membrii „Riigikogu” sunt aleşi printr-un sistem electoral cu scrutin de listă (deschisă) şi vot preferenţial, aceasta însemnând că cetăţenii pot modifica prin vot ordinea candidaţilor în interiorul listei. Prin urmare, doar un ignorant sau un mincinos putea ajunge la „concluzia” că, invocând modelul estonian, eu aş fi propus „modificare sistemului electoral – de la cel în baza listelor de partid să se treacă la cel în baza circumscripțiilor uninominale”.

Regret că anumite instituţii de presă respectabile au preluat şi distribuit acest fals, fără să fi ascultat acel interviu sau fără măcar să fi solicitat o precizare.

Dacă jurnaliştii s-ar fi complicat să verifice aceasta „informație”, s-ar fi convins cu ușurință că subsemnatul nu am declarat niciodată în cadrul unui interviu că „trebuie să se opereze o reformă a sistemului electoral, și să se treacă de la cel în baza listelor de partid la cel în baza circumscripțiilor uninominale”.

Aş fi apreciat dacă cei care au preluat acest fals m-ar fi sunat să-mi solicite opinia. Dacă nu au plăcerea să vorbească cu mine, ar fi putut sa-l contacteze pe Ion Tăbârţă (pe care îl citează în text) şi să-l întrebe ce părere are despre sistemul electoral din Estonia, la care m-am referit eu în interviu. Îmi amintesc că ambii am fost încântați de acest sistem când am fost împreună observatori la alegerile din parlamentul estonian. Ion Tăbârţă v-ar fi confirmat că am participat împreuna cu domnia sa la întâlnirea cu un deputat din parlamentul estonian, care a consultat guvernul Republicii Moldova în 1993 la elaborarea codului nostru electoral şi care ne-a spus clar că autorităţile Republicii Moldova au fost avertizate de către experți încă în perioada elaborării codului electoral despre riscurilor unui asemenea sistem şi despre faptul că acesta este „absolut nepotrivit pentru landscape-ului moldovenesc”.

Acesta este motivul pentru care m-a referit, la începutul acestui articol, la termenul de „post-adevăr”, deoarece circumstanțele şi faptele obiective au tot mai puţină importanţă în formarea opiniei publice. În contextul dat, vreau să închei cu următorul gând – guvernările  imbecile sunt produsul ignoranţei civice. Un popor ignorant nu va fi niciodată un popor liber. Prin urmare, instituţiile media care îşi îndobitocesc propriul cititor prin manipulare şi minciună, nu fac altceva decât să dezvolte această ignoranţă civică, fapt care, în cel mai direct mod, conduce la existenţa şi perpetuarea guvernărilor imbecile.

sursa: tanase.md