Atmosfera în pandemia COVID-19 îmi amintește de cum m-am simțit în tinerețe fiind înrolat în Divizia 84 de infanterie în timpul bătăliei de la Ardeni. Acum, ca și la sfârșitul anului 1944 a apărut sentimentul unui pericol iminent care poate să apară nu din cauza unui om concret, dar urmare unei lovituri întâmplătoare și distrugătoare. Dar există o diferență importantă între acel timp îndepărtat și acum. Rezistența americană a fosta atunci consolidată de un obiectiv național. Acum, într-o țară divizată este nevoie de o conducere consolidată și vizionară, pentru a depăși obstacolele de scară mondială fără precedent.

Menținerea încrederii publice are un rol crucial pentru solidaritatea socială, pentru ralațiile dintre societăți și pentru pacea si stabilitatea internațională, scrie fostul Secretar de Stat al SUA, Henry Kissinger, într-un editorial pentru Wall Street Journal.

Națiunile sunt unite și prospere, crezând că instituțiile lor pot anticipa dezastrul, pot stopa efectele acestuia și să restabilească stabilitatea. Când pandemia Covid-19 se va încheia, instituțiile din multe țări vor cădea. Realitatea este că lumea nu va fi niciodată aceeași după coronavirus. Disputele despre trecut complică doar ceea ce trebuie făcut.

Coronavirusul atinge o scară și o ferocitate fără precedent. Răspândirea bolii este exponențială, de exemplu, în Statele Unite, numărul persoanelor infectate se dublează la fiecare cinci zile. În acest moment, nu există tratament, iar consumabilele medicale (medicamente, măști, costume de protecție) nu sunt suficiente pentru a face față valului tot mai mare de infectați. Unitățile de terapie intensivă sunt supraîncărcate. Testarea nu permite să fie determinată amploarea răspândirii infecției, nemaivorbind de inversarea răspândirii acesteia. Vaccinul poate fi gata abia peste 12-18 luni.

Administrația americană a făcut o treabă grozavă pentru a evita dezastrul. Testul principal va fi dacă răspândirea virusului poate fi oprită și apoi inversată într-un mod și pe o scară care va menține încrederea publicului în capacitatea americanilor de a se autoguverna. Deciziile de criză, oricât de serioase și necesare ar fi acestea, nu ar trebui să distragă atenția de la planul de tranziție spre ordinea post-coronavirus.

Liderii statelor se luptă cu criza în principal la nivel național, dar efectul eșuării societății din cauza virusului nu recunoaște granițe. În timp ce înrăutățirea sănătății umane va fi - sperăm - temporară, tulburările politice și economice cauzate de epidemie pot continua pentru generații întregi. Nicio țară, nici măcar Statele Unite, nu poate învinge virusul ca parte a unui efort pur național. Soluția problemelor presante trebuie să fie însoțită în cele din urmă de o viziune și un program global asumat de toți. Dacă nu putem face pe toate împreună, ne vom confrunta cu consecințe teribile.

Învățând lecțiile Planului Marshall și a Proiectului Manhattan, Statele Unite trebuie să depună eforturi serioase în trei domenii. În primul rând, consolidarea rezistenței globale la boli infecțioase. Triumfurile științei medicale, cum ar fi vaccinul anti-poliomielită, sau miracolul științific și tehnologic al diagnosticului medical folosind inteligența artificială, ne-au condus la o relaxare periculoasă. Trebuie să dezvoltăm noi metode și tehnologii pentru controlul infecțiilor și vaccinuri pentru populație. Orașele, statele și regiunile trebuie să se pregătească în mod constant pentru a-și proteja populațiile de pandemii prin stocare și prin cercetare comună.

În al doilea rând, pentru a „vindeca” economia globală, liderii mondiali au învățat lecții importante din criza financiară din 2008. Criza economică actuală este mai complexă: recesiunea cauzată de coronavirus, cu viteza și scara globală, nu are analogi în istorie. Iar măsurile de sănătate publică necesare, cum ar fi distanța socială și închiderea școlilor și întreprinderilor, agravează problemele economice. De asemenea, programele ar trebui să se concentreze pe atenuarea haosului iminent pentru populațiile cele mai vulnerabile din lume. Măsurile luate ar trebui să vizeze diminuarea haosului iminent pentru cele mai vulnerabile grupuri din lume.

În al treilea rând, trebuie apărate principiile ordinii mondiale liberale. Mitul guvernării moderne este un oraș cu ziduri, protejat de conducători puternici, uneori tiranici, alteori binevoitori, dar întotdeauna suficient de puternici pentru a proteja oamenii de un inamic extern. Gânditorii din epoca luminilor au revizuit acest concept, argumentând că scopul unui stat legitim este să răspundă nevoilor de bază ale oamenilor: securitate, ordine, bunăstare economică și justiție. Oamenii nu-și pot oferi aceste lucruri de unii singuri. Pandemia a dus la anacronism, renașterea unui oraș zidit într-o epocă în care prosperitatea depindea de comerțul global și de mișcarea oamenilor.

Democrațiile mondiale trebuie să protejeze și să își păstreze valorile din epoca luminilor. O abatere globală de la echilibrul dintre putere și legitimitatea ei va duce la prăbușirea contractului social atât pe plan intern, cât și pe plan internațional. Cu toate acestea, problema de drept și de putere este veche de o mie de ani și nu poate fi rezolvată simultan cu eforturile de combatere a coronavirusului. Autocontrolul este necesar pentru toate părțile - atât în ​​politica internă, cât și în diplomația internațională. Prioritățile trebuie stabilite.

Eșecul poate duce la o catastrofă globală.