Trebuie să recunosc că am greșit, atribuindu-i lui Putin niște principii, chiar dacă foarte relative, de ordin etic, crezând că relațiile sale cu Dodon ar fi putut să fie influențate cumva de istoria cu „kulioașe” pe care cogeamite președinte al Republicii Moldova le lua șăgalnic de la Plahotniuc, că un asemenea „omolog” i-ar fi putut provoca dezgust liderului național al rușilor care se pretinde purtător-etalon de valori tradiționale.

Apoi, dacă Moscova a dat o mână de ajutor în eliberarea statului din captivitatea oligarhică, era logic ca antipatia pentru Plahotniuc să se reflecte și asupra partenerului său binomial, fără de care multe din planurile „coordonatorului” nu ar fi fost posibil de realizat, inclusiv anularea scandaloasă a rezultatelor alegerilor din Municipiul Chișinău, în 2018. Numai că Moscova a avut alte motive, decât Berlinul și Washingtonul, ca să-l înlăture pe Plahotniuc, motive care nu erau deloc legate de democrație, ci de planurile de a readuce Republica Moldova sub controlul său, profitând de naivitatea americanilor și rusofilia nemților. În Dodon s-a investit, și banii trebuie recuperați, firește, scrie Nicolae Negru pentru Ziarul Național.

Întâlnirea cu un individ atât de mărunt, hrăpăreț, cu un „găinar”, ar fi putut să-i displacă celui despre care s-a scris că ar ascunde pe undeva zeci de miliarde de dolari. Și, posibil, i-a displăcut, căci Dodon se agită demult să obțină o întrevedere cu președintele rus. Dar a fost naiv din partea noastră să gândim că moralitatea precară a lui Dodon îi poate închide ușa la Kremlin, unde au avut acces și ticăloși, trădători mai de calibru.

Putin a discutat cu Dodon cu o oră înainte ca CEC să-l înregistreze pe actualul președinte drept candidat la funcția prezidențială. Ce „coincidență”! S-a urmărit ca discuția să aibă un impact maxim asupra alegătorilor, Putin promițându-i lui Dodon 20 mii de tone de motorină pe gratis (inițial, era vorba de 40-50 mii de tone), care să meargă către agricultorii moldoveni loviți de secetă. E pomană electorală, interzisă de legislația Republicii Moldova.

De ce se implică Putin într-un mod atât de grosolan, primitiv, în alegerile noastre? Răspunsul e la suprafață: 1) fiindcă Putin nu ia în seamă opinia unor analiști care spun că Republica Moldova și-a pierdut importanța pentru Rusia și 2) probabil, există risc mare ca Dodon să piardă alegerile. Posibil, sondajul IRI, care o dă pe Maia Sandu câștigătoare, nu e atât de departe de realitate, precum ar dori unii, și în tabăra pro-estică, și în cea pro-vestică.

Opoziția nu ar trebui să piardă timpul prețios, ci să atace „cadoul” lui Putin în justiție. Nu, nu pentru a opri distribuirea motorinei pentru agricultorii pătimiți, ci pentrru a-l califica drept ceea ce este: pomană electorală, ca această decizie să fie prezentată la CEC pentru a cere eliminarea lui Dodon din campania electorală și la Curtea Constituțională, ca dovadă de fraudare a alegerilor, în caz de necesitate.

În afară de răul enorm, pe care nu îl neagă nimeni, trebuie să recunoaștem și unele acțiuni pozitive ale lui Plahotniuc, care îl făceau să turbe pe Rogozin și alți responsabili de la Moscova. „Coordonatorul” îl controla pe Dodon și, astfel, ținea Rusia la distanță, împiedica acțiunile ei în Republica Moldova, Moscova cerând permisiune Chișinăului ca să meargă la Tiraspol. Scăpându-ne de Plahotniuc, Berlinul și Washingtonul ar putea să ne ajute să scăpăm și de Dodon, adică de Rusia, căci metodele și scopurile ei nu sunt, din punct de vedere legal, democratic, moral, la urma urmei, mai acceptabile decât ale oligarhului îmbătat de putere. Să nu ne amăgim că Dodon, cu „kuliok” pe cap, e opțiunea democratică a alegătorilor moldoveni. Serviciile secrete ruse penetrează democrații și societăți mult mai consolidate ca a noastră. La noi, cu guvernarea lui Dodon, ele se simt ca acasă. Fără ajutor extern, Republica Moldova n-are cum să reziste războiului hibrid și reinstaurării definitive a dominației rusești. Aceasta e de fapt miza alegerilor prezidențiale din 1 noiembrie.