Cristian Hrițuc // Miturile create de Dodon se destramă
Răpirea polițistului moldovean din zona de securitate, de către trupele KGB-ului transnistrean, a adus în atenție problema spinoasă pe care o are Republica Moldova cu republica separatistă și arată slăbiciunea statului moldovean, care nu își poate apăra cetățenii.
Pentru Igor Dodon apariția acestui ”eveniment”, în plină campanie electorală, a venit ca o bombă, iar efectele exploziei vor face țăndări imaginea liderului moldovean. Pur și simplu Igor Dodon a fost umilit de Krasnoselski, liderul de la Tiraspol, și nevoit să se roage de el pentru a-i elibera cetățenii, pe care din funcția de conducător al statului Republica Moldova, el nu i-a putut apăra.
În momentele în care știrea privind răpirea polițistului a început să ruleze în presă, am încercat să privesc cât mai atent evenimentele, pentru a observa dacă nu cumva asistăm la un joc al președintelui pro-rus, la o înscenare menită să îi aducă puncte electorale. Între timp s-a aflat că este vorba de răpirea și sechestrarea a patru persoane.
În Republica Moldova trebuie să privești cu suspiciune aproape orice eveniment, pentru că politicienii nu se dau în lături în a utiliza orice mijloace pentru a-și crește cota de încredere.
Mai ales că nu a trecut prea mult timp de la jocul de imagine făcut de Dodon în cazul piloților răpiți de talibani. Atunci, președintele pro-rus a încercat să apară ca fiind ”eliberatorul” piloților răpiți, a întârziat chiar aducerea acestora acasă, pentru a se fotografia și a trage cât mai multe foloase de pe urma acestui eveniment.
După mai multe ore în care Guvernul Chicu a tăcut, după ce președintele Dodon nu a avut nicio luare de poziție, mi-am dat seama că nu este nici pe departe un eveniment ”prevăzut”. Pur și simplu, răpirea polițistului moldovean a avut loc și am asistat la un moment de ”umilire” a autorităților moldovene, începând cu șeful statului și terminând cu ultimul subofițer din cadrul Ministerului de Interne.
Faptul că președintele moldovean a ieșit să anunțe că a vorbit la telefon cu Vadim Krasnoselski ”președintele republicii transnistrene”, așa după cum îl eticheta chiar Dodon, și că a obținut eliberarea a doi ostatici din cei 4 răpiți nu este un succes. Chiar dacă președintele în exercițiu încearcă să prezinte situația în culori frumoase, să sugereze că este strict meritul său, este doar o încercare de salvare a ceea ce se mai poate salva.
Realitatea brută este alta și am putut să o vedem cu toții. KGB-ul transnistrean a acționat în zona de securitate, nu a fost oprit în acțiunea sa de pacificatorii ruși (poate chiar a fost o acțiune aprobată de șefi militari ruși aflați în Transnistria) și au răpit cetățeni moldoveni. Statul moldovean a aflat din presă.
Odată cu acest eveniment nefericit se mai destramă un mit. Relația bună pe care Dodon spune că o are cu Vadim Krasnoselski este doar de formă, de P.R., pentru a-i asigura președintelui moldovean un statut special pe această dimensiune extrem de delicată. Transnistrenii nu au ezitat să își facă propriile jocuri, nu au ezitat să îi răpească pe acești cetățeni, chiar în mijlocul campaniei electorale. Nu le-a păsat ce deservicii îi aduc lui Dodon. Probabil, în timp vom afla și miza acestei răpiri, ce se ascunde în spatele ei, de ce KGB-ul transnistrean a acționat așa, acum.
Deși Dodon l-a numit prima dată în istorie pe un reprezentant al unui stat nerecunoscut ”președinte”, Krasnoseski, acordându-i un statut special, deși în programul său de campanie președintele moldovean la subiectul ”Reîntregirea țării” spune că ”PROPUNERI PRIVIND REGLEMENTAREA DIFERENDULUI TRANSNISTREAN vor fi elaborate până la sfârșitul anului 2021, cu participarea reprezentanților de pe ambele maluri ale Nistrului și ai țărilor participante la procesul de reglementare transnistreană”, observăm că nu există o colaborare reală.
Transnistria rămâne în același joc. Nu le pasă de autoritățile moldovene. Atât timp cât știu că au protecția Federației Ruse fac ce vor. Uneori depășesc orice limită. Da, probabil și acum s-au încins liniile între Chișinău-Moscova, Moscova-Tiraspol și s-a ajuns ca doi cetățeni să fie eliberați. Dar, dacă exista o relație așa cum o descrie Dodon, acest eveniment n-ar fi trebuit să aibă loc.
De-a lungul timpului am observat că toate ”miturile” pe care le-a creat Dodon cu ajutorul propagandei s-au destrămat.
A pozat în cel care se bate cu oligarhul, în omul care se bate cu corupții, dar am văzut cu toții că primea bani în pungă de la Plahotniuc. A pozat în președintele onest și am văzut că negocia cu oligarhul mișcările politice.
A pozat și pozează în partenerul Federației Ruse, dar vedem că nu a obținut de la Putin decât promisiuni. Concret? Am văzut că în 2019 Federația Rusă nu a ținut cont de interesele moldovenilor și, când a vrut să pună embargou produselor care tranzitau Ucraina, a făcut-o.
Rând pe rând se distrug toate miturile construite de propagandă și asta pentru că diferența între ceea ce vrea să pară Dodon și ceea ce este, e mult prea mare. Nu e un partener al rușilor, ci doar un om care își ia ordinul și pleacă să îl execute. Nu a fost un luptător împotriva oligarhului, ci o marionetă a acestuia, care la un moment dat a profitat și i-a băgat cuțitul în spate și nu este un partener al ”președintelui transnistrean”.
Sursa: hrituc.ro
