Acum e clar de ce Dodon și-a luat cu el tocmai 12 bodyguarzi cu pistoale, mergând să se roage la mănăstirile din Athos, pentru „prosperarea poporului”. El se ducea de fapt la întâlnire cu Plahotniuc și nu avea încredere în protecția Celui de Sus, se temea că integritatea fizică a corpului său va fi în pericol. Se temea, dar a mers cu frica-n sân, dublând sau triplând paza, înarmându-se până-n dinți, ca în filmele cu mafioți. Ceea ce înseamnă că nu putea refuza invitația.

De altfel, în loc să amenințe cu judecata Ziarul NAȚIONAL, care a scris, în baza unei investigații, despre faptul că Dodon s-a întâlnit cu Plahotniuc pe 30 august, la Hotelul Pomgranate de pe insula grecească Halkidiki, Președinția ar face bine să publice itinerarul lui Dodon, începând cu plecarea pe 28 august (exact în ziua în care Plahotniuc părăsea SUA!) și până la revenirea sa, pe 31 august, la Chișinău, anexând și documentele de călătorie, scrie Nicolae Negru într-un editorial pentru Ziarul NAȚIONAL.

Despre o posibilă înțelegere dintre Dodon și Plahotniuc s-a vorbit de la Chișinău înainte ca Ziarul NAȚIONAL să-și publice investigația. Analistul Ion Tăbârță a observat printre primii o schimbare în relațiile dintre Pro-Moldova, Partidul Șor și PSRM. Chiar dacă Andrian Candu a fost eliminat din cursa prezidențială, iar Violeta Ivanov întâmpină dificultăți în deschiderea unui cont bancar pentru campania sa, deputații lui Plahotniuc și Șor și-au temperat brusc atitudinea critică față de guvernare și față de Dodon. Nu pare întâmplător nici faptul că electoratul fostului PD a fost lăsat „de izbeliște”, fără niciun candidat, când Pavel Filip și Candu ar fi trebuit să profite de campania prezidențală pentru a-și consolida formațiunile.

Igor Dodon a vorbit recent despre „reformatarea” Guvernului, fără schimbarea prim-ministrului Ion Chicu, după alegerile prezidențiale, precizând că unii miniștrii vor fi înlocuiți cu alții, deoarece PD nu mai dispune de numărul necesar de mandate pentru a asigura o majoritate parlamentară confortabilă. Doar în alianță cu Pro-Moldova și Partidul Șor, PSRM poate obține numărul necesar de voturi. Faptul că nu se mai pomenește despre alegeri anticipate și nici Chicu nu mai amenință cu dizolvarea Parlamentului ar fi un indiciu în plus că Dodon va avea sprijinul lui Plahotniuc în alegerile prezidențiale, în schimbul revenirii „coordonatorului executiv” la guvernare.

Posibila prezență la întâlnirea din Grecia a unui oficial rus de rang înalt ar sugera implicarea Moscovei, al cărei interes ține de problema transnistreană, de realizarea planului Kozak 2, și Plahotniuc îi poate fi de folos în acest sens. Fără el, strategia „pașilor mici” materializat prin pachetul de măsuri „Berlin Plus” riscă să eșueze (acesta să fi fost subiectul scurtei discuții dintre Plahotniuc și oficialul german, la Berlin?). Moscova ar putea profita de vulnerabilitatea oligarhului, dorința lui Plahotniuc de a se reabilita îl poate face mai maleabil, mai oportunist, mai „receptiv” la interesele rusești.

În general, înțelegerea dintre Dodon și Plahotniuc este un semnal foarte prost pentru noi, căci în spatele ei s-ar putea afla nu numai Moscova, ci și Berlinul. Aceasta ar însemna că se pune la cale o federalizare camuflată (pe care, fiindcă veni vorba, Plahotniuc o acceptase în iunie 2019, fiind dispus să semneze un acord cu PSRM, conținând formularea soluției transnistrene dictată de Kozak) și ancorarea definitivă a Republicii Moldova în „sfera de influență” a Rusiei. După cum se vede, Planul (Memorandumul) Kozak 2 presupune mai întâi crearea la Chișinău a unei alianțe Kozak 2. Înfrângerea lui Dodon în alegerile prezidențiale ar putea dejuca acest scenariu.