Influența materialelor proiectului #Kremlinovici despre „departamentul moldovenesc” al administrației președintelui rus și legăturile ruse ale lui Igor Dodon este mult mai largă decât codrul îngust al campaniei prezidențiale. Nu este exclus că asupra mersului și rezultatelor campaniei prezidențiale aceasta va avea nu va avea o influență foarte mare, decât cum pare la prima vedere. Cel puțin datorită faptului că electoratul nucleic al lui Dodon nu vede nimic în neregulă în cooperarea candidatului lor cu diferitele structuri rusești, iar oponenții acestuia l-au criticat și înainte de campanie pentru colaborarea excesiv de strânsă cu Kremlinul. Pe lângă aceasta, nu trebuie să uităm că orice materiale publicate și nedestinate „pentru toată lumea” sunt doar un instrument, de care te poți folosi în mod eficient sau fără rost. Nu se cunoaște cum îl folosi și dacă îl vor folosi oponenții lui Dodon.

Însă, deja putem să tragem niște concluzii după publicare.

În primul rând, nu încape îndoială că materialul va fi cercetat cu meticulozitate de către experți și diplomații din statele care au un interes față de Moldova. Cei care mai aveau iluzii cu privire la faptul că Dodon va avea o politică echilibrată, balansând între Rusia și Europa, după publicarea acestor materiale, cu siguranță vor refuza la aceste iluzii. Desigur, căutarea unui compromis cu actorii mondiali importanți, este un fel de tradiție a politicii moldovenești. Dar, în cazul lui Igor Dodon este evidentă balansarea spre una dintre părți. Se vor trage concluzii în detrimentul lui Igor Dodon. Inclusiv la Kiev, unde și înainte de aceasta exista o reticență față de încercările lui Igor Dodon de a stabili relații bune cu autoritățile actuale din Ucraina. 

În al doilea rând, de existența „departamentului moldovenesc” sau a unei diviziuni de acest fel se putea face presupuneri. Trebuie să aducem un omagiu rușilor – ei sunt sistematici, lucrând cu politicieni în statele pe care continuă să le considere ca fiind zonă a intereselor sale. Iar materialele publicate cel mai probabil sunt doar vârful icebergului. Lucrează, de la sine înțeles, nu doar administrația, dar și serviciile speciale, mai cu seamă, Serviciul de Informații Externe. Din acest punct de vedere, trebuie doar să ne amintim de deschiderea în martie 2014 a Centrului  informativ și analitic pruto-nistrean al Institutului de cercetări strategice a Rusiei la Tiraspol, pe teritoriul necontrolat de autoritățile constituționale. Trebuie să amintim că acest Institut a fost până în 2009 un centru analitic al Serviciului de Informații Externe al Rusiei și a rămas în esență așa chiar și după ce a fost transferat sub aripa administrației președintelui rus. Numele generalului de informații externe a Rusiei, Leonid Reșetnikov, directorul Institutului în anii 2009-2017, nu de o singură dată a ajuns în centrul scandalurilor de spionaj în special în Bulgaria, unde a primit interdicție pentru zece ani.  

În al treilea rând, declarația directorului Serviciului de Informații Externe, Narîșkin, despre faptul că SUA ar pregăti o „revoluție colorată” în Moldova, este mai curând o reacție la publicația RISE Moldova. Rușii sunt convinși cu sinceritate că că toate statele care au fost create pe ruinele URSS-ului, ei încearcă să se întoarcă sub umbra lumii ruse și doar SUA le pun bețe în roate. Poziția cetățenilor din aceste state u este luată în considerare. Ieșirea lui Narîșkin uimește prin ignoranța și impertinența cu care Rusia ignoră geografia. SUA sunt învinuite că se implică în treburile interne ale „statelor prietene ale Moscovei pe perimetrul granițelor rusești”. Moldova nu are graniță cu Rusia, și atât timp cât există Ucraina independentă, nu va avea o asemenea graniță. Iar publicarea materialelor este dublu deranjantă pentru Moscova, deoarece acestea arată metodele prin care ea lucrează în alte state.

În plus, escaladarea situației din jurul alegerilor prezidențiale face parte din strategia generală rusă, pe care se pare că strategii politici ruși o implementează în prezent în Moldova. Încercarea de a intimida populația cu posibile proteste de opoziție este acum urmărită în mod clar în materialele publicate de mass-media apropiate socialiștilor moldoveni. Cei care nu cred în setul tradițional de povești de groază rusești despre transformarea Moldovei într-un „paradis pentru homosexuali” și 30 de mii de sirieni încearcă să convingă cu amenințarea unui val de violență și haos, care se presupune că va cădea asupra țării dacă opoziția nu va recunoaște rezultatele alegerilor.

Artiom Filipenko, președintele Centrului de cercetare a securității în jurul Mării Negre.