Gluma se îngroașă. Legile adoptate miercuri în Paralmentul Republicii Moldova pot fi considerate niște diversiuni de proporții în interesul unor persoane, care îi „coordonează” pe deputați.

Chiar și schimbările care în aparență urmăresc bunăstarea cetățeanului sunt distructive, dușmănoase în esență. Scăderea vârstei de pensionare poate să-i bucure doar pe unii cetățeni extrem de naivi, cei raționali își dau seama că e vorba despre o acțiune înșelătoare, populistă, cu consecințe grele pentru sistemul de pensii. Majorarea vârstei de pensionare e inevitabilă și a fost adoptată de state mult mai bogate decât al nostru.

Și anularea legii miliardului nu este, în ultima instanță, benefică cetățeanului, e cum ai muta niște bani dintr-un buzunar în altul, lovind în capacitatea BNM, provocând suspendarea relațiilor cu FMI și pierderi pentru bugetul Republicii Moldova, care e în mare deficit de venituri. Modificările din sfera farmaceutică și crearea farmaciilor mobile seamănă, spun experții, a improvizație afaceristă, e o găselniță pentru a mări prețurile la medicamente, votându-se în pofida avizelor negative ale reprezentanților din domeniu, scrie Nicolae Negru într-un editorial pentru Ziarul Național.

Nu mai încape nicio îndoială că Dodon, Șor și Plahotniuc au ajuns la o înțelegere și dirijează din „culise” grupurile de deputați care votează fără crâcnire ce li se indică, anulând azi ce adoptaseră ieri și viceversa. Cât de jalnici sunt deputații votând disciplinat, cot la cot, fără discuții, fără să respecte procedura, proiecte de legi dictate din afara Parlamentului! Până nu demult, deputații PSRM aveau pretenția de a se considera diferiți de deputații din Partidul Șor, ei se jurau că nu vor face niciodată alianță cu „hoții de miliarde”…

Ce urmăresc Dodon, Șor și Plahotniuc în realitate, unde se întâlnesc interesele lor? Dodon agonizează, el a sperat să câștige un nou mandat, dar a eșuat lamentabil și acum își dă arama pe față ca lider de partid oligarhic și prorus, răzbunându-se nu numai pe Maia Sandu, ci și pe electoratul ei proeuropean. Politica externă „echilibrată” dând chix, cochetarea cu Occidentul s-a încheait, salvarea lui Dodon e electoratul prorusesc, pe care încearcă să-l fidelizeze prin legi lingvistice, anularea oricăror bariere pentru propaganda rusă, stoparea construcției Ambasadei Americane pe teritoriul fostului stadion central din Chișinău, ruperea relațiilor cu FMI… În zbuciumul său disperat, Dodon, ca și tovarășii săi de alianță, e capabil de orice.

Șor dorește să fie absolvit de orice vină pentru implicarea în furtul miliardului. Dacă a fost posibil să scape de închisoare Platon, de ce să nu încerce și el? Plus la aceasta, sarcina lui e să-și protejeze afacerile – Duty Free, Aeroportul Internațional Chișinău - și dacă îi mai pică și Stadionul Republican, merită să facă echipă cu Dodon și să voteze legi care să placă Moscovei… Nu scoatem din calcul și dorința de a o învăța minte pe Maia Sandu, care l-a umilit nu o singură dată, refuzând să recunoască și să colaboreze cu fracțiunea partidului. Alianța cu Dodon e și un gest sfidător față de politicienii de la Bruxelles care s-au pronunțat nu o singură dată în termeni negativi la adresa lui Șor și a partidului său.

Prezența lui Plahotniuc poate fi dedusă din participarea foștilor deputați PD din grupul „Pentru Moldova”. Altfel ar trebui să considerăm că ei au fost „achiziționați” de Șor împotriva dorinței lui Plahotniuc. Ceea ce e puțin probabil. (Vizita lui Dodon la Athos și vizita grupului „Pro-Modova”, în frunte cu Andrian Candu, în Turcia, ale căror motivații ridicau semne de întrebare, capătă sens în contextul de azi, sunt mișcările care trădează contactele și aranjamentele în cadrul trinomului.)

Și fostul „coordonator executiv” are motive să facă pe plac Rusiei și să se răzbune pe americani, pentru că au refuzat să-i ofere azil politic. Dacă își retrage oamenii săi, noua construcție parlamentară se prăbușește ca un castel de nisip. De unde rezultă că Plahotniuc rămâne veriga cea mai importantă a coaliției de azi. Ce va cere el pentru aceasta, nu e greu de ghicit.

Curtea Constituțională i-ar putea da triumviratului criminal peste mâini, dar aceasta nu e suficient. Ar trebui să intervină și Procuratura Generală, SIS, CNA…. Însă e puțin probabil că vor interveni, dacă nu au făcut-o până acum. Ne-am întors în punctul de pornire, de înainte de alegerile parlamentare din februarie 2019. Cercul s-a închis. Ne îndreptăm spre alte alegeri parlamentare. Ce jurăminte vom auzi de această dată?