În primul său discurs adresat cetățenilor în calitate de președinte, Maia Sandu a fost cât se poate de realistă, descriind în linii generale încercările care stau în fața ei, promițând să fie un președinte „al integrării europene”, care îi unește pe toți, subliniind că „planurile mari” de transformare a Republicii Moldova într-o „țară în care oamenii vor să trăiască”, nu pot fi realizate fără ajutorul cetățenilor și fără asanarea tuturor instituțiilor statale. Ca de obicei, nu a lipsit mesajul anti-corupție și tonalitatea justițiară, care i-a asigurat succesul electoral de până acum, dar, iarăși, ea a menționat că își cunoaște rolul constituțional și că va respecta Constituția.

În general, discursul conține toate ingredientele necesare unui mesaj politic penetrant, care să atingă corzile sensibile ale societății, făcându-i pe cetățeni să se simtă incluși, nu excluși din procesul schimbărilor care se prefigurează. Fiindcă s-au rostit și fraze în limbile unor minorități, ar fi de precizat că cea mai numeroasă minoritate etnică din Republica Moldova e totuși cea ucraineană, nu rusă, după cum ar reeși din discursul noului președinte.

Pentru cetățeanul nostru nepretențios, care crede în biruința binelui asupra răului, mesajul Maiei Sandu e ca un vaccin împotriva pesimismului, el se poate alege cu ideea că, având un „președinte bun”, drumul spre normalitate, spre un „stat bun”e deschis, că nu e departe ziua când vom avea și un „parlament bun și un guvern bun pentru oameni”. Pentru aceasta e suficient să o sprijinim pe Maia Sandu. Antagonismul și dramatismul geopolitic, lupta care se dă pentru stoparea cursului european al Republicii Moldova, pentru a opri apropierea de România, a ne ține în „sfera de influență” a unui imperiu muribund, gravele probleme de securitate, corupția „geopolitică” și „geopolitizarea” bătăliei anti-corupție, au rămas în afara discursului inaugural din 24 decembrie, scrie Nicolae Negru într-un editorial pentru Ziarul Național.

În mesajele ei viitoare, cu ocazii mai puțin solemne, Maia Sandu va trebui să fie mai explicită, mai concretă în unele aspecte, coborându-i pe admiratorii săi cu picioarele pe pământul realității crude, altfel ei ar putea cădea prea repede pradă dezamăgirilor devastatoare.

Mai cu seamă că Moscova nu se mai ascunde după deget, urmărește cu atenție și comentează toate declarațiile și mișcările noului președinte, încercând să o timoreze, să o forțeze să accepte termenii lui Dodon în ce privește cursul european, problema transnistreană. Putin a făcut referință la cetățenia dublă a Maiei Sandu, sugerând astfel că cererea ei de retragere a trupelor ruse ar reprezenta interese din afara Republicii Moldova. MID-ul a reacționat la schimbarea de ordin lingvistic de pe site-ul prezidențial, amenințând că aceasta se va răsfrânge asupra reglementării transnistrene.

Nu poate fi ignorat faptul că, după câteva schimbări legislative în serviciul expansionismului rus, Dodon și tovarășii săi au plecat într-un turneu triumfal la Moscova. Ignorată de Putin, „delegația moldovenească”, condusă oficial de președintele Parlamentului Republicii Moldova, Zinaida Greceanîi, a fost primită doar de adjunctul șefului administrației prezidențiale, Dmitri Kozak, ceea ce demonstrează, dacă mai era nevoie, „nivelul” adevărat al relațiilor dintre Rusia și Republica Moldova. E o relație de vasalitate instituționalizată, pe care se bazează viitorul politic al lui Dodon și al partidului său. Este profund ironic și umilitor faptul că Dodon a pus în discuție la Moscova, după Putin, patriotismul Maiei Sandu.

Demisia și refuzul premierului Chicu și a câtorva miniștri de a-și îndeplini funcțiile până la formarea unui nou guvern (după cum e prevăzut de Constituție) sau organizarea de alegeri anticipate, demonstrează că nu interesele statului Republica Moldova le urmăresc ei. Acțiunile lor fac parte în mod evident din scenariul răzbunării lui Dodon, a tacticii „pământului pârjolit” pe care o pune în aplicare ex-președintele, ghidat de serviciile speciale ale Rusiei. Uneltirile sale mârșave subminează capacitatea statului Republica Moldova de a face față provocărilor financiare și economice, pune viitoarea guvernare în fața unor probleme greu surmontabile, pe plan intern și extern.

Fără geopolitică, discursul Maiei Sandu reflectă realitățile noastre incomplet. E cum ai descrie viața în pandemie, fără să vorbești despre coronavirus.