Evenimentul politic al anului

Dacă ar fi să numim evenimentul pozitiv cel mai important care ni s-a întâmplat în primul an al pandemiei de COVID-19, acesta este fără îndoială legat de eșecul electoral al lui Igor Dodon. Reprezentând o combinație de politician corupt, fanfaron, avid de putere în toate manifestările ei, trădător, înfrângerea zdrobitoare suferită de el în alegerile prezidențiale este cu atât mai surprinzătoare, cu cât a dispus de resurse financiare și mediatice enorme de origine obscură, a folosit din plin, fără nicio reținere, resursele administrtive și s-a bucurat de sprijinul deschis al Moscovei. Vladimir Putin personal i-a îndemnat pe cetățenii Republicii Moldova să-l voteze pe Dodon, promițând, în context electoral, ajutor agricultorilor moldoveni loviți puternic de secetă, scrie Nicolae Negru într-un editorial pentru Ziarul Național.

Așa că putem vorbi și despre o înfrângere rușinoasă a președintelui rus în Republica Moldova. Majoritatea cetățenilor au spus „niet” candidatului său nesimțit, fără scrupule, dar și bigot, hrăpăreț, care minte cum respiră, lipsit de demnitate. Transferul de imagine de la Putin către Dodon a fost sabotat și boicotat de această dată, o bună parte din alegători refuzând să susțină, de dragul Rusiei, un candidat compromis. Dodon a pierdut circa 150 de mii de voturi, comparativ cu alegerile prezidențaile din 2016, în timp ce Maia Sandu a câștigat aproape 180 de mii de voturi, printre care și voturile unor reprezentanți ai minorităților etnice. Așașdar, politica externă „echilibrată”, prorusă a lui Dodon a dat chix.

Omul anului

Maia Sandu a atras în acest an cele mai multe manifestări de încredere și speranță în posibilitatea unei schimbări de esență în politica de pe Bâc. Ea este, trebuie să recunoaștem, o avis rara, antipodul lui Dodon, nu i se poate reproșa nici că s-a îmbogățit pe căi ilicite, nici că reprezintă interesele vreunui clan economic sau mafiot, cu atât mai mult ale vreunui stat străin. Adepții lui Putin nu au ce-i reproșa, decât că ține la niște „principii și valori” speculate cu nerușinare de unii din predecesorii săi și că se pronunță cu claritate pentru cursul european al Republicii Moldova.

Faptul în sine că alegătorii noștri au preferat o politiciană onestă, principială, unui politician corupt, cinic, cu apucături autoritariste, imitatorul lui Putin, e ca o sclipire de luciditate, de sănătate morală colectivă. Înseamnă că nu e totul pierdut, că societatea noastră mai are discernământ. Se va vedea însă la viitoarele alegeri parlamentare, dacă rezultatele alegerilor prezidențiale din acest an reflectă niște tendințe de profunzime în comportamentul și atitudinea electoratului moldav sau doar un caz particular. Abia pâlpâindă, flacăra speranței se poate stinge de la cea mai mică dezamăgire, ceea ce face misiunea Maiei Sandu deosebit de grea.

Corupția anului

Imaginea video cu Dodon acceptând o sacoșă („kuliok”) cu bani de la Plahotniuc a devenit emblematică pentru corupția la cel mai înalt nivel în Republia Moldova, concurând pe plan mediatic cu furtul miliardului. Afacerea „kuliokul” l-a compromis definitiv și i-a fost fatală lui Dodon, izolarea sa generalizându-se, fiind frecventat doar de aliații lui Putin, trăgându-i-se de aici și înfrângerea rușinoasă în alegeri.

E grăitoare, dar deloc neașteptată în condițiile statului nostru oligarhico-mafiot, reacția procurorului general Alexandr Stoianoglo la acest caz. El nu a pornit dosar penal și nici nu l-a interogat pe Dodon, motivând că „nu se știe ce era în kuliok” și, „dacă îl audiam (pe Dodon –n.n.) în calitate de martor, nu puteam să-i înaintăm învinuirea. Dacă îl audiam în calitate de învinuit, nu puteam prezenta probe”. Baronul Munchausen ar fi invidios pentru această găselniță. În schimb, dl Stoianoglo a acționat cu hotărâre în cazul bancherului Viaceslav Platon, implicat în „spălătoria rusească”, eliberându-l din închisoare.

Tupeul anului

Serghei Lavrov, ministrul rus de Externe, apoi și Vladimir Putin, președintele rus, au acuzat Occidentul de imixtiune în alegerile prezidențiale din Republica Moldova, în timp ce Rusia se implica deschis în alegeri de partea candidatului Igor Dodon.

Slugărnicia și stupiditatea anului

O mostră de slugărnicie și stupiditate este declarația ultimului congres al socialiștilor care consideră că cererea Maiei Sandu de retragere a trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova „demonstrează plenar pericolul limitării independenței și suveranității Republicii Moldova”, „încercările de impunere…. a unui regim de administrare din exterior”, este „inadecvată” în raport cu Transnistria și „nu contribuie la continuarea și fortificarea dialogului început de administrația precedentă”, punând „într-o mare incertitudine” relațiile cu Federația Rusă. De notat că Moscova a spus cam același lucru, ceva mai înainte.

Mai stupidă și mai slugarnică decât această declarație a PSRM este doar declarația lui Igor Dodon, care, în calitatea de președinte al Republicii Moldova, se angajase în rolul de cobai pentru testarea vaccinului anticoronavirus Sputnik V.

Vizita anului

Deși s-a produs abia la sfârșitul anului, vizita lui Klaus Iohannis, președintele României, la Chișinău, anunță, după o pauză de cinci ani, o nouă etapă, post-Dodon, în relațiile dintre România și Republica Moldova. În declarațiile publice ale lui Klaus Iohannis și ale Maiei Sandu cuvântul „Unire” a lipsit, însă „pachetul de sprijin” pentru Republica Moldova, cu care a venit Iohannis la Chișinău (proiectele sociale, culturale, economice, pe care le va realiza România în limitele grantului de 100 de milioane de euro, acordat anterior, a cărui valabilitate va fi prelungită, alte granturi de 250 de mii de euro pentru ONG-uri și mass-media, bursele statului român pentru liceenii și studenții din Republica Moldova, 200 de mii de doze de vaccin anti-Covid-19, șase mii de tone de motorină pentru agricultorii noștri) are ca motivație „parteneriatul strategic” bazat pe o „o limbă comună, o istorie și o cultură comună”, în numele „integrării europene”.

După cum spunea regretatul Serafim Saka, e vorba de relația dintre noi și noi. Până la sosirea lui Iohannis, după ceremonia de inaugurare, Maia Sandu a restabilit pe siteul Președinției, indicatorul lingvistic „ro” în loc de „md”, provocând, în mod ciudat, nemulțumirea Moscovei. Dacă ar fi o chestiune de semnificație minoră, cum cred unii socialiști, de ce și-ar băga Moscova nasul unde nu-i fierbe oala?

Alianța politică a anului

Deputații socialiști, deputații Partidului Șor și un grup de foști deputați PD au format alianța Dodon-Șor-Plahotniuc, pentru adoptarea în regim de urgență a unui pachet de legi în interesul lor de afaceri, împărțind banii publici pe criterii politice, subminând sistemul de pensii și relația cu FMI, SUA și UE, punând în pericol fragilul echilibru interetnic, securitatea și unitatea Republicii Moldova, conform principiului „După noi, potopul”.

Deputatul anului

În contrast cu grupurile compacte și inerte, folosite ca masă de manevră, atrage atenția activitatea unor deputați care au manifestat inițiativă și perseverență în demascarea actelor de corupție și abuzurilor puterii, în apărarea intereselor cetățenilor.

Printre aceștia s-au remarcat, din punctul nostru de vedere, Iurie Reniță, Lilian Carp, Octavian Țâcu, Igor Munteanu, Alexandru Slusari, Sergiu Litvinenco, Igor Grosu, Inga Grigoriu, Dinu Plângău, Dumitru Alaiba…

Ministrul anului

Igor Șarov, ministrul Educației, Culturii și Cercetării (MECC), i-a făcut observație în public președintelui Igor Dodon pentru că nu a purtat mască de protecție și nu a respectat distanța socială atunci când a vizitat, în scop electoral, mai multe școli din afara Chișinăului.