O coincidență plină de sensuri simbolice: în timp ce președinta Maia Sandu și câțiva miniștri se aflau la București, în vizită oficială, Moscova îi cerea ultimativ Chișinăului să plătească, în 48 de ore, pentru gazele consumate în octombrie, 74 de milioane de dolari, altfel ne închidea robinetul. Există o asemenea clauză, ni s-a explicat, în multlăudatul, salvatorul, exemplarul contract dintre „Moldovagaz” și „Gazprom”, scrie Nicolae Negru într-un editorial pentru Ziarul Național.

Fiindcă veni vorba, „Gazprom” mai pretinde o datorie de 720 de milioane de euro, ultimatumul se poate repeta în luna mai, iar, conform „legii” lui Murfy, dacă ceva poate merge prost, va merge. Căci rezultatele viitorului audit, smuls de Spînu din mâna răzbunătoare a „Gazprom”-ului, vor trebui supuse aprobării de către „Moldovagaz”, adică de... „Gazprom”. Și s-ar putea ca suma datoriei stabilite de auditul internațional să nu îi convină...Vă dați seama, stimați cititori, că Moscova urmărește alte scopuri decât „vremuri bune” în Republica Moldova.

Kremlinul a pus totuși condiții politice Chișinăului, în schimbul unui preț mai bun la gaze, după cum au confirmat „sursele credibile” la care face referire Anatol Țăranu, într-un articol pentru IPN. Acestea sunt următoarele: să accepte o soluție rapidă, în baza Planului Kozak, pentru conflictul tranistrean; să legalizeze aflarea trupelor ruse în raioanele de est ale Republicii Moldova, să permită deschiderea aeroportului din Tiraspol; sa facă loc Federației Ruse la masa dialogului dintre Chișinău și Bruxelles, în partea referitoare la implementarea Acordului de Asociere UE - Republica Moldova.

„Binefăcătorul” care a convins „Gazprom”-ul să mai scadă din preț pentru gazul livrat nouă e, firește, preșefintele Putin, - aflăm aceasta din comunicatul emis de „Gazprom”. E de presupus că pe Putin l-a influențat Angela Merkel, prin pârghia licențierii și punerii în funcțiune a conductei NordStrem 2. Nu întâmplător Merkel a fost prima căreia Maia Sandu i-a adresat mulțumiri pentru suportul din perioada crizei. Dar Merkel pleacă...

Pe acest fundal geopolitic incert, turbulent, alarmant, dominat de amenințările „Gazprom”-ului, pe de o parte, dar și de o mare concentrare a trupelor ruse la hotarul cu Ucraina, pe de cealaltă parte, vizita delegației noastre, conduse de Maia Sandu, la București pare un gest instinctiv de refugiu, seamănă cu o presantă intrare într-un port mai liniștit, care să le transmită cetățenilor Republicii Moldova, speriați și de valul de scumpiri, o idee de siguranță, de reper salvator. Probabil, vizita a fost planificată într-o perioadă când nu se știa că negocierile privind formarea unui nou guvern al României vor dura cât au durat.

Comunitatea „de limbă, cultură și istorie” ce leagă Republica Moldova și România s-a materializat într-o „foaie de parcurs privind domeniile prioritare de cooperare”, semnată de miniștrii de Externe, Bogdan Aurescu și Nicu Popescu, conținând acțiuni care, dacă vor fi realizate, vor asigura, în opinia lui Popescu, „ireversibilitatea procesului de integrare europeană” a Republicii Moldova.

Sincer vorbind, mai este până acolo, nu aflăm lucruri noi în acest document, care nu ar mai fi fost promise, nu sunt stabilite termene concrete, dar faptul sistematizării e o idee bună, necesară, ca să ne dăm seama unde ne aflăm și încotro ne mișcăm. De altfel, primul, printre domeniile prioritare, e „interconexiunea energetică”, pornind cu „darea în exploatare în cele mai scurte termene a gazoductului Ungheni-Chişinău”, care, după cum ni s-a spus, este deja funcțional.

„Darea în exploatare” ar însemna să curgă gaz prin această conductă, ca să putem rezista șantajului rus, nu-i așa? Iar „cele mai scurte termene” ar sugera că e vorba de câteva luni, nu de câțiva ani? Nu a rămas mult până ne vom convinge că la Chișinău s-a schimbat ceva.