Semne diacritice

Patimile electorale de la Bălți sunt neglijabile pe fundalul confruntării supraputerilor, în plină desfășurare pe continentul european. E cum ne-ar preocupa descrierea unei migrene, când riscul e să fim împușcați în cap.

După ce și-a masat trupele la frontiera de vest, Rusia pune ultimatum, amenințând SUA și NATO cu „măsuri militare”, dacă nu sunt rescrise normele și principiile de drept internațional, dacă nu sunt anulate de fapt suveranitatea și independența Ucrainei și ale tututuror celorlalte state postsovietice și din Europa de Est, care au făcut parte cândva din „lagărul socialist”, controlat de URSS, scrie Nicolae Negru într-un editorial pentru Ziarul Național. 

Până acum Moscova s-a tot victimizat, acuzând NATO că, prin extindere spre est, atentează la securitatea Rusiei, când în realitate e invers, statele din vecinătate se grăbesc să intre în NATO pentru a se proteja de agresiunea rusă. Ucraina și Georgia nu au reușit și au rămas fără o parte a teritoriilor sale. NATO „atentează” nu la securitatea, ci la posibilitatea de revanșă neoimperială, la proiectul de reînviere a URSS. Când Ucraina a renunțat, în 2010, sub Ianukovici, la strategia de aderare la NATO, Moscova a început să-l preseze să renunțe și la Acordul de asociere cu UE.

Putin deplânge periodic dispariția URSS ca pe o „catastrofă a secolului XX” și formulează pretenții teritoriale față de noile state independente, considerând că teritoriile respective au aparținut „Rusiei istorice” și, prin urmare”, trebuie „întoarse”.

Acum Rusia dorește ca SUA și NATO să semneze un acord care să prevadă că NATO nu se va mai extinde nicăieri, inclusiv în Ucraina, și că nu va mai desfășura trupe și arme suplimentare, decât în țările în care acestea au existat până în 1997. Cu alte cuvinte, NATO trebuie să rămână în hotarele de până la dezintegrarea URSS, abandonând orice „activitate militară” în Europa de Est, inclusiv Ucraina, Caucaz și Asia Centrală. Și cine le garantează țărilor rămase în afara NATO că Rusia nu le va ocupa mâine și nu va instaura acolo regimuri similare cu cel al lui Putin? Ele nu au dreptul la securitate, trebuie să se supună voinței Rusiei? Spiritul defunctei URSS pare să bântuie la Kremlin, se dorește o nouă împărțire a sferelor de influență, o Yalta 2.

Casa Albă a răspuns dezamăgitor pentru Kremlin, anunțând că a trimis propunerile Rusiei aliaților săi, dar că nu e posibilă semnarea vreunui acord care să atenteze la suveranitatea și dreptul fiecărui stat de a-și alege modul în care își asigură securitatea. „Nu vom face niciun compromis faţă de principiile fondatoare ale securităţii europene, în special asupra faptului că toate ţările au dreptul să decidă asupra propriului lor viitor şi politicii lor externe fără a fi supuse unei influenţe externe”, a dat asigurări, vineri, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Jen Psaki.

Spera Moscova să sperie SUA? Senatorul american Jim Risch, membru influent al Comitetului pentru Relații Externe din Senatul SUA, consideră că Federația Rusia înțelege pe deplin că propunerile sale „sunt imposibil de acceptat”, dar „încearcă să creeze un pretext pentru război”.

Vrea, într-adevăr, Putin să pornească război? Este Rusia posedată de duhul revanșei, venind cu abordări care reproduc principiile din perioada războiului rece, când Moscova ținea sub controlul său o jumătate de continent? Unii consideră că e vorba de un bluff și că Rusia se va mulțumi cu recunoașterea anexării Crimeii. Oricum, ea a pornit un joc riscant, ale cărui rezultate sunt imprevizibile.

De altfel, agresivitatea sporită a Rusiei se manifestă nu doar față de Ucraina. După șantajul „Gazprom”-ului, sare în ochi și implicarea demonstrativă, sfidătoare a Moscovei în așa-zisele alegeri ale așa-zisului președinte al separatiștilor transnistreni, trimițind la Tiraspol un desant de deputați, politologi, jurnaliști... Nu numai Ambasadorul rus, Oleg Vasnețov, nu numai Igor Dodon, aflat în solda Rusiei (ați observat că PSRM a renunțat la „limba de stat”, se afișază numai cu limba rusă?), ci și Mitropolitul Valdimir care se pretinde al „Întregii Moldove”, dar e subordonat Patriarhiei Ruse, a mers să-l felicite pe reprezentantul companiei „Șerif”.

Nu este exclus ca Moscova să încerce să dicteze Occidentului o soluție convenabilă a problemei transnistrene, „la pachet” cu securitatea și integritatea teritorială a Ucrainei. Guvernarea PAS trebuie să fie pregătită de orice scenarii, să nu uite că nu numai Ucraina, ci și Republica Moldova este parte a „Rusiei istorice”, din punctul de vedere al lui Putin. „Neutralitatea” cu trupe ruse pe teritoriu poate deveni o capcană din care nu vom putea scăpa de sine stătător.