Ultimatumul Rusiei a fost respins, SUA și NATO au spus „Niet”, însă Putin mai așteaptă răspuns în scris de la Biden ca să decidă ce face mai departe. Un atac militar asupra Ucrainei poate începe în orice clipă, din Donbas sau din Transnistria, sau de oriunde, Rusia va avea grijă, cum a mai procedat în istorie, să organizeze acte de sabotaj, diversiuni, cu pierderi de vieți ale cetățenilor ruși, ca pretext pentru declanșarea războiului, serviciile secrete americane și ucrainene au și dezvăluit unele planuri de acest fel. Moscova dispune și de alte opțiuni, prin care să demonstreze „supraputerea” sa, nimeni nu cunoaște intențiile lui Putin, se spune că el încă nu a luat decizia finală, scrie Nicolae Negru într-un editorial pentru Ziarul Național. 

Pregătiri pentru intervenție

Cetățenii ruși însă sunt pregătiți pentru o intervenție în Ucraina „frățească”, răspândindu-se idei despre agresivitatea în creștere a liderilor ucraineni și încălcarea drepturilor omului în țara vecină. „În cursul lunii decembrie, conținutul în limba rusă pe astfel de subiecte a crescut, pe rețelele sociale, la aproape 3 500 de postări pe zi, o creștere de 200 la sută față de media zilnică din noiembrie”, a informat consilierul pe probleme de securitate națională de la Casa Albă, Jake Sullivan, citat de CNN.

De cealaltă parte, SUA, în coordonare cu UE, pregătesc un șir de sancțiuni extraordinare, fără precedent, care se vor aplica primelor persoane din administrația Federației Ruse, lui Vladimir Putin, premierului Mihail Mișustin, șefulului MID Serghei Lavrov, ministrului Apărării Serghei Șoigu, unor comandanți militari. Dacă Rusia atacă Ucraina, Guvernul SUA va da publicității capitalul personal și activele financiare ale președintelui Vladimir Putin și ale anturajului său, ale membrilor familiilor acestora - soții, copii, părinți, frați...

Se prevede interzicerea exportului în Rusia a oricăror bunuri de larg consum care utilizează produse electronice fabricate sau dezvoltate în Statele Unite - telefoane mobile, computere, aparate de uz casnic, inclusiv produse fabricate în afara SUA, folosindu-se tehnologia americană.

Conform New York Times, sunt luate în considerare restricțiile tehnologice care ar putea viza „industriile preferate ale lui Putin”, inclusiv aerospațială și militară. Sancțiunile respective vor lovi puternic economia rusă, dar se vor răsfrânge și asupra vieții de zi cu zi a cetățenilor ruși.

Discuțiile continuă

Discuțiile privind pretențiile de reîmpărțire a sferelor de influență între Rusia și SUA, ca în perioada sovietică, nu contenesc în mass-media din Europa, America. Îngrijorările Rusiei sunt împărtășite nu de puțini politicieni, intelectuali, care nu-și pun întrebarea de ce anume acum s-a simțit Rusia amenințată și umilită de NATO, de ce nu în 1997, când a devenit, prin regiunea Kaliningrad, vecină cu NATO sau în 2004, când NATO a deschis ușa pentru Țările Baltice, extinzându-se în spațiul post-sovietic? După ce Elțin a „binecuvântat” intrarea Poloniei, Cehiei, Ungariei în NATO, după ce Putin însuși vorbea la începutul carierei sale despre posibilitatea ca Rusia să adere la NATO, crede el astăzi cu adevărat că Alianța Nord-Atlantică prezintă un pericol pentru securitatea țării sale sau e vorba despre o stratagemă, o manipulare prin care se urmărește de fapt altceva?

Chiar și în presa de peste Prut poate fi întâlnită opinia că Occidentul ar trebui să accepte propunerea Rusiei ca teritoriul ucrainean să devină o zonă-tampon, retrăgându-i-se Ucrainei promisiunea de a o primi în NATO, atribuindu-i-se statutul de țară neutră, ca Finlanda. Făcând abstracție de maniera cam anacronică de a decide soarta ucrainenilor fără a-i întreba și a ține cont de vrerea lor, ceea ce nu pare să se înțeleagă uneori în Occident, inclusiv în estul Europei, e că între Finlanda și Ucraina există o diferență esențială: spre norocul finlandezilor, Putin nu îi consideră ruși ca pe ucraineni (și belaruși) și nu și-a exprimat convingerea că locul lor (împreună cu belarușii) e la sânul Rusiei „istorice”.

De ce se teme Putin cu adevărat

Ucraina este un stat artificial, a spus nu o singură dată președintele rus, inclusiv la București, în 2008. Prin urmare, intrarea Ucrainei în NATO, din punctul său de vedere, i-ar conferi „naturalețe” și i-ar spulbera visul de „recuperare” a Ucrainei, pe care îl nutrește el și anturajul său. Nu de securitatea Rusiei actuale se teme Putin, altfel reacționa în 2004. Extinderea NATO pune în pericol „securitatea” Rusiei „istorice” din capul său. Putin a recunoscut, în 2014, după ocuparea Crimeii, că la Kremlin exista deja un scenariu corespunzător, el doar a dat ordin să fie pus în acțiune.

Acțiunile sale de azi, iraționale, inacceptabile pentru SUA și NATO, sunt parte a unui scenariu revanșard legat de 30 de ani de la dispariția și 100 de ani de la constituirea URSS. Conform monitorizării și analizei efectuate de DebunkEU.org., media finanțată de Kremlin încearcă să catalizeze nostalgia față de perioada sovietică, prezentând disoluția URSS ca pe o trădare a elitelor sovietice,ajutați de alte țări care au pus umărul la colapsul Uniunii din afară. Cu alte cuvinte, deși nu s-a împotrivit atunci, când era încă relativ posibilă salvarea URSS, când SUA se opunea disoluției imperiului sovietic, Putin crede posibilă refacerea Uniunii sub pretextul că ea nu ar fi murit de moarte naturală.

Cine le va explica ucrainenilor

Dacă Rusia s-ar teme de NATO, ar accepta propunerea SUA de a limita proliferarea armelor și a face ca mișcările militare să fie mai transparente. Însă problema reală a Rusiei nu e NATO, ci neîncrederea și frica pe care o manifestă față de ea fostele „republici-surori” și membri ai Pactului de la Varșovia. Rusia vrea „frăție” cu forța și se supără că noile state independente fug în toate părțile de ea, preferă să-și asigure securitatea sub umbrela NATO, ignorând Organizația Tratatului pentru Securitate Colectivă. Ucraina vrea să intre în NATO nu pentru a ataca Rusia, ci pentru a se proteja de un atac din partea Rusiei.

Cei care cred, la București, Washington, Berlin sau Paris, că Ucraina (și Republica Moldova) trebuie sacrificate de dragul împăcării Rusiei, ar merge să le spună ucrainenlor despre aceasta? Sălevorbească despre libertate,democrație, drept la autodetrrminare, vocea poporului, valori europene, adevăr, demnitate, noblețe, drepturi ale omului etcetera și să le ceară să depună armele. Și, dacă reușesc, să se pregătească să primească noi indicații de la Moscova: să-i convingă pe ucraineni să renunțe la statul lor.