Decorații și sărăcie

RM este un stat sărac. Atât de sărac încât elevii știu că vor emigra înainte de a încheia ciclul școlar obligatoriu, iar încadrarea în câmpul muncii se face mai ușor prin rudele din Bologna, Dublin, Praga ori Roma, decât prin agențiile statului care pretind că asistă mediul de afaceri. De 20 de ani, remitențele sunt de 8 de ori mai mari decât volumul anual al investițiilor atrase (FDI), iar datoria externă a ajuns la 9 mlrd $ (66,5% din PIB). Investițiile nu vin în RM din cauza corupției, instabilității, dar și a unui conflict separatist în stânga Nistrului, care a însemnat, de fapt, o sursă excelentă de îmbogățire pt liderii separatiști, cât și pentru unii politicieni de la Chișinău, deveniți peste noapte micro- și mezo-oligarhi. Ei sunt cei care au oferit prin complicitate și corupție condiții ideale pentru ca Rusia să mențină RM într-un prizonierat politic, economic și de securitate. Câteva explicații:

1. În domeniul politic, Transnistria a fost piatra de moară legată de picioarele statului fragil, RM, fiind fluturată des ca o probă de foc contra cursului pro-românesc și pro-UE. Forțele conservatoare s-au alimentat constant din narativele rusești asupra războiului din 1992, aliindu-se cu cei care au luptat contra independenței RM. Rusia a promovat cu succes politica ”sincronizării procesului de evacuare a munițiilor și militarilor săi cu reglementarea politică definitivă, pe baza unor garanții juridice solide”, prin intermediul unor politicieni corupți, oferindu-le bani și acces la Kremlin, De cealaltă parte, Moscova a menținut Tiraspolul ca element de șantaj contra elitelor pro-UE de la Chișinău prin diversiuni în zona de securitate și suprimare a oricărui control asupra marilor abuzuri comise în stânga Nistrului contra cetățenilor Republicii Moldova. Ani la rând, Moscova a tratat Tiraspolul ca un stat ”de facto”, pedalând un scenariu de federalizare sub controlul său efectiv. Pentru Tiraspol, formatul ”5+2” a fost un ring de ”promovare externă” a liderilor săi secesioniști, ajutându-se de duplicitatea unor lideri politici de la Chișinău, dar și a unor inhibiții diplomatice cunoscute.

2. În domeniul de securitate, principalele riscuri pentru RM vin în temei din regiunea separatistă. Pericolul este legat de prezența ilegală a militarilor ruși (GOTR/Pacificatori- cca 2000), forțele armate ale PMR (armată, KGB, grupuri militare de elită cu destinație specială, grăniceri - 11.000), un numeros grup de ofițeri de spionaj ruși (GRU, FSB, SVR, cca 400) și, evident, unități paramilitare căzăcești, suvoroviști, pază privată, (cca 5000). Estimăm acest efectiv la cca 20.000 înrolați, iar în cazul unei mobilizări generale, acest efectiv ar ajunge la 40.000. Cu excepția unor apeluri patetice cu privire la evacuarea militarilor ruși, RM nu a avut niciodată un plan clar și bine implementat de demilitarizare și decriminalizare a regiunii secesioniste, folosindu-se de toate avantajele strategice pe care le are în calitate de stat recunoscut internațional. Singura viziune pe acest domeniu rămâne ”Strategia 3D” din 2004, apărută în mijlocul societății civile, os din osul interesului național și care, din păcate, este validată de ultimele evoluții din regiune.

3. În domeniul economic, Tiraspolul este actorul care dictează atmosfera relațiilor RM cu Gazprom. În mod paradoxal, deși a acumulat datorii uriașe la consumul de gaze (cca 7,8 mlrd $), Tiraspolul promovează ideea că va achita datoriile numai după semnarea unui contract direct cu Gazpromul, care-i gestionează deja acțiunile sale (14,4%), ceea ce confirmă că propunerea sa este speculație pură. Evident, datoriile sunt un pretext pentru ca Rusia să vadă în RM un plătitor potențial al datoriilor acumulate de regimul separatist, într-un anumit moment, într-un moment de ezitare ori de orbire pentru Chișinău. De fapt, acesta-i motivul central pentru care Tiraspolul nu a fost recunoscut formal ca ”stat independent”, ca în cazul Osetiei de Sud, Abkhaziei, oferindu-i-se dreptul să ridice câștiguri grase din exporturile sale.

4. Principala sursă a bugetului separatist este uzina metalurgică de la Râbnița (MMZ), care asigură cca 1/3 din bugetul actual al regiunii. MMZ exportă în mediu cca 240 mln $ anual, urmat de centrala electrică de la Kuciurgan (cu exporturi de cca 130 mln $), companiile Sherif (retail, servicii, telefonie, petrol, etc) urmând la distanță de primii 2. Este evident că PMR nu ar supraviețui nicio o singură lună fără accesul la piața UE și acest lucru s-a datorat de multe ori serviciilor foarte generoase din partea unor guverne de la Chișinău care, în anumite momente critice, i-a oferit masca de oxigen, atunci când ar fi putut să-l doboare cu ușurință. Oare de ce ex-PM D.Braghiș a fost decorat în anul 1998 de către liderul I,Smirnov pentru merite deosebite în fața poporului transnistrean?

Sunt curios cine va primi în 2022 o nouă decorație din partea Tiraspolului ”pentru ajutorul deosebit oferit MMZ de la Râbnița în noul context politic și de securitate”? Oare cine?

Autor: Igor Munteanu
Sursa: Facebook/Igor Munteanu