Institutul Regal al Serviciilor Unite pentru Studii de Apărare și Securitate (RUSI), într-un raport special denumit „Operațiunea Z: Episodul morții unei iluzii imperiale”, publicat la 22 aprilie, au descris cu lux de amănunte „operațiunea militară specială”, eufemism oficial al Kremlinului pentru invazia Rusiei în Ucraina. Potrivit raportului efectuat de instituția britanică, planul Moscovei era ca măsurile represive să stabilească controlul Ucrainei până la Ziua Victoriei, pe 9 mai, scrie Replica Media.

Unul dintre cele patru subcapitole este destinat Republicii Moldova și influenței ruse în țara noastră. Autorii raportului susțin că serviciile secrete rusești planifică provocarea unei crize politice pe scena politică de la Chișinău, pe fondul interzicerii simbolurilor invaziei în Ucraina prin intermediul protestelor în masă.

Raportul este împărțit în patru subcapitole - „Eșecul Rusiei de a pune mâna pe Kiev”, „Mobilizarea pentru o luptă ideologică”, „Reaprovizionarea Arsenalului: Frontul Economic al Rusiei” și „Lărgirea frontului: FSB în Moldova”.

Acest raport special are scopul să examineze modul în care provocările interconectate cu care se confruntă Moscova remodelează politica rusă și riscurile pe care le prezintă potențialele cursuri de acțiune ale Moscovei pe măsură ce războiul intră într-o nouă fază. Conforma experților britanici, concluzia principală este că Rusia se pregătește acum, din punct de vedere diplomatic, militar și economic, pentru un conflict prelungit.

„Acest raport se bazează pe o gamă largă de surse. Pe frontul militar, raportul se bazează pe angajamente susținute, dar periodice, cu combatanții ucraineni în conflict și reporterii independenți care monitorizează luptele de pe teren, analiza continuă a informațiilor open source din război și interviuri intermitente cu înalți oficiali și ofițeri ucraineni în timpul muncii de teren, din lunile martie şi aprilie.

Analiza diplomatică și economică se bazează pe interviuri cu oficiali ucraineni și occidentali, experți în energie, inclusiv foști angajați din industriile strategice ale Rusiei, diplomați și reprezentanți ai securității naționale din mai multe state membre NATO și non-NATO care au menținut legături cu Rusia. Raportul se bazează, de asemenea, pe inspecțiile efectuate de autori echipamentelor militare rusești recuperate de pe câmpul de luptă în timpul lucrărilor de teren din aprilie și pe un set extins de documente din interiorul guvernului rus. Datorită sensibilității metodelor prin care au fost obținute aceste documente, sursa lor este în mare parte sub anonimat, deși autorii au luat măsuri pentru a le stabili veridicitatea”, se menționează în document.

Subcapitolul IV/ Lărgirea frontului: FSB în Moldova

Serviciile speciale ale Rusiei au suferit foarte mult în războiul din Ucraina. În special, credibilitatea Serviciului Cinci al FSB – responsabil pentru activitățile de informații care vizează fostele republici sovietice – a fost pătată de evaluările slabe ale hotărârii ucrainene și de prăbușirea rețelelor lor în țară după izbucnirea ostilităților. FSB gestiona pătrunderi pe scară largă în guvernul ucrainean înainte de invazie. Înainte de conflict, agenția națională de contrainformații a Ucrainei, SBU, a fost constrânsă în ceea ce ar putea face pentru a contracara aceste activități, nici nu dorind să fractureze politica ucraineană prin țintirea partidelor politice și nici având încredere că ar putea asigura urmărirea penală printr-un sistem judiciar compromis.

De îndată ce forțele ruse au trecut granița și a fost declarată legea marțială, lucrurile au devenit mai simple. Într-o serie de raiduri, SBU a închis rapid cele mai periculoase elemente ale rețelelor Rusiei de pe pământul ucrainean. Mulți dintre potențialii colaboratori ai Rusiei au fost lăsați liberi, deoarece performanța slabă a armelor rusești a văzut entuziasmul lor de a coopera cu partea învinsă redusă sever. Mulți și-au luat banii și au întrerupt comunicările cu cei de altădată. Jocul între FSB și armata rusă a fost intens. Armata nu a fost agenția principală în planificarea operațiunilor în Ucraina și susțin că a fost forțată să implementeze o operațiune prost concepută bazată pe informații slabe.

FSB susține că eșecul unităților de luptă rusești, ale căror capacități au fost exagerate de către Statul Major, a dezlegat o strategie viabilă. Cu toate acestea, serviciul al cincilea FSB este dornic să demonstreze succese. Când președintele Putin și-a expus motivele invadării Ucrainei într-un discurs televizat, el a descris cum Uniunea Sovietică a fost distrusă de „un document cu adevărat fatal, așa-numita politică etnică a partidului în condiții moderne”. Putin a descris cum, prin împuternicirea naționalităților constitutive ale URSS, „Acum radicalii și naționaliștii, inclusiv și în primul rând cei din Ucraina, își asumă meritul pentru că și-au câștigat independența. După cum putem vedea, acest lucru este absolut greșit. Dezintegrarea țării noastre unite a fost determinată de greșelile istorice, strategice ale liderilor bolșevici și ale conducerii PCUS, greșeli comise în diferite momente în construirea statului și în politicile economice și etnice”.

Putin, consecința acestei greșeli – pe care politica sa în Ucraina a urmărit să o corecteze – nu a fost limitată la Ucraina, ci a cuprins și Belarus, Moldova și statele baltice. Situația din statele baltice este ușor diferită din cauza apartenenței lor la NATO. Dar influența occidentală în creștere pe care Putin a descris-o drept o amenințare în Ucraina, care l-a determinat să acționeze, a fost la fel de adevărată și în cazul Moldovei. Cu un an înainte, Rusia a subjugat cu succes Belarus. Dar situația din Moldova, din punctul de vedere al Moscovei, se înrăutățea.

În timp ce Direcția a 9-a a Departamentului de Informații Operaționale al V-lea al FSB a pregătit pentru ocuparea Ucrainei din iulie 2021, Unitatea a 11-a a Departamentului de Informații Operaționale, responsabilă pentru Moldova, evalua planurile pentru următoarea rundă de operațiuni sub conducerea Generalul-maior Dmitri Miliutin. În noiembrie 2020, obiectivul strategic al FSB în Moldova a fost de a realiza „Restabilirea deplină a parteneriatului strategic dintre Moldova și Federația Rusă”.

La început, FSB a văzut acest lucru ca pe un eșec, dar când alegerile parlamentare din 2021 din Moldova au văzut și o înclinare față de partidele rusofile, suspiciunea s-a instalat. Așa cum a fost cazul în Ucraina, FSB a efectuat de peste un deceniu cercetări sociale ample asupra societății moldovenești, realizate de consultanți, comandați de ofițeri de informații nedeclarați în țară. Concluziile lor cu privire la motivul pentru care influența Rusiei în Moldova se deteriora au fost sinistre. O evaluare a traiectoriei politice a Republicii Moldova, realizată pentru Unitatea a 11-a a Departamentului pentru Informații Operaționale în septembrie 2021, a susținut că „Totalitatea datelor disponibile despre Moldova arată că, forțele de stânga ar trebui să se pregătească pentru o perioadă de timp în opoziție... înfrângerea lui Igor Dodon la alegerile prezidențiale nu a fost un episod întâmplător, ci rezultatul unei crize sistemice a forțelor de stânga pe fondul dezvoltării cu succes a proiectului de dreapta Maia Sandu”.

Raportul avertizează că Rusia și Aliații din Moldova nu și-ar reveni din punct de vedere politic fără o restructurare a partidelor de stânga și că, dacă Rusia nu ar încuraja în mod activ această dezvoltare, „Rusia ar putea să nu mai aibă deloc parteneri autorizați și capabili în Moldova, ci doar străini dezuniți care nu pot lupta serios pentru putere”.

Supărarea influenței politice a Rusiei în Moldova a fost pusă pe seama voturilor din diaspora moldovenească în Europa, iar FSB se temea că aceasta este produsul unei activități externe maligne. Raportul menționa că „La un moment dat, dreapta moldovenească și/sau curatorii acestora s-au angajat în mobilizarea electoratului euro-diasporei... Proiectul a fost lansat, cu succes – cu sprijinul activ al consultanților occidentali și, cel mai probabil, al cercurile politice ale țărilor UE care au acceptat migranți din Moldova”.

Prin urmare, FSB se gândea la un bloc ostil care nici nu era susceptibil să-și schimbe alinierea politică și nici să fie susceptibil de influență politică.

Pe parcursul iernii, sondajele sociale suplimentare au sugerat că a existat o oportunitate în Moldova de a propune o alternativă. Un raport analitic furnizat FSB la începutul lunii februarie 2022 a remarcat că a existat „O scădere bruscă a nivelului de simpatie și aprobare a autorităților, cauzată de scăderea nivelului de trai care a avut loc în octombrie-decembrie 2021. Respondenții focus grupului au vorbit mult și emoționant despre creșterea prețurilor și tarifelor, care a crescut dramatic numărul cetățenilor și familiilor sărace și foarte sărace”.

Până atunci, operațiunea rusă în Ucraina era iminentă, iar câmpul din Moldova părea pregătit pentru destabilizarea ulterioară, chiar dacă alternativele politice din cadrul politicii moldovenești erau privite ca neviabile. Sub conducerea Comitetului pentru Cooperare Transfrontalieră a lui Dmitri Kozak, care a coordonat operațiunile rusești în Belarus și Ucraina, administrația prezidențială rusă a început să planifice o intervenție în Moldova pentru a urma subjugarea Ucrainei. Eșecurile Rusiei în Ucraina au pus o dilemă serioasă pentru guvernul rus cu privire la ce trebuie să facă în Moldova. Rusia are o brigadă de trupe în regiunea separatistă a Transnistriei, care au arătat simboluri de invazie pe vehiculele lor pentru a încerca să pună la punct forțele ucrainene din sud. Alături de brigăzile transnistrene, aceste forțe reprezintă și o amenințare pentru guvernul Republicii Moldova în cazul destabilizarii politice a țării.

Dar fără un pod terestru către Moldova prin Ucraina, rușii s-ar lupta să consolideze aceste unități. Într-un moment în care armata rusă este disperată să atragă forțele ucrainene departe de Donbas, așadar, are unități fixate în Moldova pe care se va chinui să le folosească. Potențialul unei ocupații militare a Moldovei în viitorul imediat pare îndepărtat și, pe măsură ce trece timpul, Rusia se teme de deteriorarea poziției sale politice. În același timp, în timp ce o victorie a Rusiei în Ucraina este încă o politică rusă, arderea poziției Rusiei în Moldova ar părea contrară obiectivelor mai largi ale Kremlinului.

FSB este îngrijorat că adversarii occidentali vor valorifica fixarea Rusiei în Ucraina pentru a slăbi poziția Rusiei în Moldova. Aici, decizia din 7 aprilie a guvernului lui Sandu de a interzice expunerea Panglicii Sf. Gheorghe – alături de simboluri militare rusești – în fața unui boicot al opoziției a fost interpretată la Moscova ca un semn că guvernul moldovean se mișcă împotriva influenței ruse în țară.

Încadrat pe fundalul teoriilor conspirației despre manipularea politică occidentală, prin urmare, Serviciul al cincilea al FSB este întrebat ce poate face pentru a schimba situația din Moldova. Actuala dezbatere în cadrul FSB este dacă să destabilizeze Moldova pentru a lega forțele ucrainene la granița de sud, pentru a contracara sentimentul pro-european în creștere în țară și pentru a arăta Vestului că sprijinul pentru Ucraina riscă consecințe mai ample, inclusiv în Balcani.

După interzicerea simbolurilor militare rusești, serviciile secrete ucrainene au început să primească informații potrivit cărora generalul-maior Dmitri Milyutin de la Serviciul cinci al FSB discuta despre organizarea unei mișcări de protest în Moldova care să folosească în mod intenționat simbolurile interzise în masă, încurajând autoritățile să pună amenzi mari numărului de protestatari care sunt săraci și astfel creând o bază pentru acuzațiile conform cărora guvernul punea restricții asupra expresiei politice și a libertății de exprimare. Argumentând că președinta Sandu împiedică țara să își celebreze propriul rol în Marele Război Patriotic.

Dacă se poate stabili un protest și o represiune, de provocare și de răspuns, speranța este de a stimula criza politică. Acest lucru poate sau nu reuși; depinde de modul în care se comportă autoritățile moldovenești. În mod tragic, ca și în Ucraina, percepția de scădere a influenței pare să-i împingă pe ruși să-și asume riscuri mai mari. Activitățile FSB în Moldova evidențiază faptul că ambițiile guvernului rus pentru proiectul său imperial mai larg nu au fost încă diminuate, chiar dacă speranțele sale pentru o victorie rapidă în Ucraina se risipesc. Și chiar dacă Rusia pierde ofensiva din Donbas, ea explorează activ căi de destabilizare și lărgire a frontului pentru a proteja și extinde costurile economice și politice din Occident.

În context, este de menționat că Partidul Socialiștilor s-a reunit la 22 aprilie într-o ședință a Consiliului Republican la care a participat și Igor Dodon în calitatea sa de președinte de onoare al formațiunii, dar și membru al acestui consiliu. Fostul șef al statului, care a anunțat în toamnă că renunță la politică și conduce o asociație a oamenilor de afaceri moldo-rusă, a stat în prezidiu la ședința la care a fost aprobată o rezoluție care „a condamnat fărădelegile regimului de la guvernare”.

Totodată, într-un comunicat plasat pe site-ul PSRM, se spune că socialiștii s-au reunit „în legătură cu procesele extrem de periculoase pentru țara noastră, înregistrate în ultimul timp” și care au fost grupate în 14 puncte. Printre acestea se numără problemele de ordin social legate de scumpiri și inflație, tarifele la gaze și energie electrice, dar și politice. Socialiștii se declară revoltați de interzicerea panglicii Sf. Gheorghe, așa-zisa cedare a stadionului republican Ambasadei SUA și că guvernarea „atrage țara noastră în conflictul din Ucraina, fiind în stare să dezghețe și situația din regiunea transnistreană”.

În concluzie, socialiștii au decis să apere prin proteste dreptul cetățenilor la o viață mai bună, „dreptatea colegilor noștri persecutați de regim”, dar ți să participe „activ și cu încredere la Marșul Victoriei pentru a cinsti memoria eroilor căzuți în Marele Război pentru Apărarea Patriei”.

Eșecul Rusiei de a pune mâna pe Kiev

La primele ore ale zilei de 24 februarie, radarul de apărare aeriană ucraineană a început să se confrunte cu bruiaj sever în toate benzile de frecvență. Între timp, radarul din interiorul Ucrainei a început să fie hărțuit de UAV-urile E95M Target care simulează aeronave rusești. Când apărarea antiaeriană s-a aprins pentru a se angaja, au fost atacate.

„Am crezut că ni se va refuza întregul spectru electromagnetic din jurul Kievului”, a remarcat un specialist ucrainean în război electronic (EW). Valul inițial de lovituri cu rachete de croazieră și rachete balistice și atacuri electronice a provocat destule perturbări pentru ca un raid aerian să pătrundă în apărarea ucraineană de la nord de capitală și să aterizeze pe aerodromul Hostomel, unde parașutiștii ruși sperau să stabilească un cap aerian pentru a muta rapid forțele în Kiev. Între timp, forțele de urmărire au început să se deplaseze spre sud din Belarus de-a lungul a două rute principale de aprovizionare flancate de pădure densă și mlaștini. VDV – forțele aeriene ale Rusiei – au condus invazia. În decembrie, unitățile specializate ale VDV și-au jucat rolul lor în represiunea societății civile ucrainene, alături de Direcția a 9-a a Serviciului Cinci al Serviciului Federal de Securitate al Rusiei (FSB).

Unitățile de asalt VDV au primit planul cu trei zile înainte de invazie. Comandanții VDV au început să discute clar despre obiectivul lor principal la Hostomel. Când au aterizat, așadar, au fost întâmpinați cu artilerie ucraineană și un contraatac coordonat, fiind alungați rapid din aeroport. Între timp, spre nord, unitățile ucrainene au luptat cu o acțiune de întârziere cu succes considerabil. Pușca rusă cu motor și trupele Rosgvardia și-au primit ordinele cu mai puțin de 24 de ore înainte de invazie. În consecință, ei nu au luptat cu o campanie metodică de descoperire și exploatare de către eșaloane succesive, așa cum o dicta doctrina lor, și nici nu au fost sprijiniți de artilerie suficientă, așa cum este considerat esențial.

În schimb, au fost împinși înainte de-a lungul a două rute principale de aprovizionare (MSR) către obiective îndepărtate fără recunoaștere sau ecranare pe flancuri. Rosgvardia, menită să asigure securitatea zonei din spate, ajungea uneori să avanseze înaintea unităților de luptă. Viteza unor unități blindate le-a permis să conducă în suburbiile Kievului la doar 48 de ore de la începutul războiului, dar, întrucât erau la kilometri în fața corpului principal al forțelor terestre rusești, tot ceea ce s-a realizat a fost izolarea și distrugerea lor. Cu puține șanse de pregătire, din punct de vedere psihologic sau practic, multe unități rusești s-au spart când au întâmpinat o rezistență serioasă.

Pe măsură ce situația din Hostomel s-a deteriorat și drumul spre sud a fost blocat, comandanții ruși au împins mai multe rezerve înainte și au început să aducă artilerie, forțând apărătorii ucraineni să cedeze teren. Dar, pe măsură ce rușii au avansat, s-au confruntat cu o nouă provocare. Constrânși de mlaștini și păduri, au fost în mare parte limitat accesul la drumuri. În timp ce greutatea mare a numerelor, a artileriei și a focului de tun de 30 mm pe care le-ar putea efectua le-a permis rușilor să continue să avanseze, ucrainenii au continuat să provoace uzură folosind ambuscade antitanc pentru a destrăma elementele rusești. Pe măsură ce rușii treceau prin orașe, locuitorii locali au început să raporteze despre mișcările lor, în timp ce forțele speciale ucrainene și UAV-urile marcau ținte pentru artilerie.

Deși rușii aveau artilerie mai grea, le lipsea o imagine bună a locului în care se aflau pozițiile dispersate ucrainene. Între timp, aglomerația de pe drumuri a însemnat că tunurile rusești erau adesea în afara razei de acțiune a bateriilor ucrainene, chiar dacă ucrainenii se aflau în raza de acțiune a pozițiilor rusești de avans. După cum a remarcat un consilier superior al generalului Valerii Zaluzhnyi, comandantul Forțelor Armate ale Ucrainei, „rachetele antitanc i-au încetinit pe ruși, dar ceea ce i-a ucis a fost artileria noastră. Asta a fost ceea ce le-a distrus unitățile”.

Rușii s-au trezit în fața unei alte provocări: aprovizionarea. Fără acces la transportul feroviar cu care se transportă de obicei echipamente grele rusești, iar puținele drumuri accesibile pentru trafic, a devenit din ce în ce mai dificil să avanseze proviziile. Atacurile de-a lungul avansării i-au făcut, de asemenea, pe ruși să nu fie dispuși să împingă sisteme sensibile EW și de apărare aeriană în Ucraina în cazul în care ar fi capturați. Atâta timp cât aceste sisteme erau peste granița cu Ucraina, nu puteau bloca EMS-ul pe rulmenți pentru a-i suprima pe ucraineni fără a întrerupe și accesul la elementele de avans rusești. Acest lucru a fost extrem de problematic într-un moment în care comandanții ruși încercau să rezolve confuzia care cuprindea unitățile lor avansate.

Acest lucru a avut două consecințe: suprimarea electronică a radarului și a comunicațiilor ucrainene a fost ridicată după prima săptămână, iar ofițerii ruși superiori au început să fie atrași înainte, unde, ca orice altceva în armata rusă, au devenit ținte pentru lunetiști și loviturile de artilerie. Rușii au continuat pentru a avansa, dar la un preț din ce în ce mai mare, astfel încât, în momentul în care au asigurat Hostomel și au fost pregătiți să lanseze un atac asupra Kievului, era clar că nu aveau puterea de luptă pentru a cuceri orașul.

În schimb, rușii s-au mutat pentru a încercui capitala, dar făcând acest lucru au intrat în raza de acțiune a tot mai multe unități de artilerie ucraineană și și-au expus mai multă adâncimea raidurilor. Că armata rusă s-a angajat într-un plan prost pe care l-a executat prost nu ar trebui să umbrească intensitatea luptei pentru ucraineni. Armata ucraineană ajunsese la concluzia că centrul său de greutate este capitala și acordase prioritate apărării pentru sistemele de artilerie, apărarea antiaeriană, armele antitanc și rezervele.

Chiar și în acest sens, fusese forțată să întărească malul de vest al râului Nipro la cheltuiala estului. Trupelor din Donbas și Mariupol li s-a ordonat să câștige timp, dar s-au găsit lipsiți de muniții cheie. În sud, ucrainenii știau că sunt vulnerabili. După cum a remarcat un planificator ucrainean senior înainte de invazie, „nu avem nimic acolo care să-i oprească. Vor lua mult teren”.

Apărătorii lui Mariupol au depășit cu mult așteptările Statului Major ucrainean în rezistența lor, refuzând să se predea sau să evacueze și luptând cu disperare pentru a aduce în oraș provizii de muniție și hrană și pentru a păstra apa. În cele din urmă, rușii au izolat apărarea și de atunci au efectuat bombardamente sistematice care au devastat zone vaste din mediul urban.

Anunțul reorientării operațiunilor rusești către Donbas i-a lăsat nedumeriți pe unii analiștii occidentali de decalajul dintre aspirațiile Rusiei și capacitățile acesteia. Unii analiști – inclusiv unul dintre autorii acestui raport – au presupus că intenția inițială de a anunța un succes pe 9 mai avea să forțeze această ofensivă să fie lansată mai devreme și a existat un consens general în rândul observatorilor occidentali că armata rusă nu avea puterea de luptă în regiune pentru a executa operațiunea.

Între timp, însă, era evident că gândirea la Kremlin a evoluat. Numirea la începutul lunii aprilie a unui singur comandant militar pentru operațiunile din Ucraina – generalul Alexander Dvornikov – a semnalat afirmarea primatului pentru Ministerul Apărării în planificare, smulgând direcția războiului de la FSB al Rusiei. Armata rusă pare să fi ajuns la concluzia că avea nevoie de timp și că, în orice caz, ocuparea regiunii de sud ar necesita mai multe trupe, pe care a început să le adune în vară.

Prin urmare, 9 mai pare să fi trecut de la un termen limită, de la o inflexiune la o mobilizare mai largă. În ciuda necesității de a construi suficiente forțe pentru obiectivul revizuit al Rusiei în Donbas, întârzierea a reprezentat și riscuri. Pe măsură ce ajutorul occidental s-a intensificat și a început să ajungă în Ucraina, cu cât ofensiva a fost reținută mai mult, cu atât lupta ar fi mai grea pentru ruși.

Rusia a încercat să pună bazele apărării aeriene ucrainene în întreaga țară continuând să efectueze lovituri balistice și cu rachete de croazieră asupra orașelor, dar – nedorind să-și vadă poziția să se deterioreze progresiv – Rusia a fost nevoită acum începe operațiunea. Operațiunea din Donbas nu poate fi însă decisivă. Rusia poate pune mâna pe Donbas, dar Ucraina nu poate accepta o încetare a focului în aceste condiții, deoarece acest lucru ar permite o consolidare a câștigurilor rusești care ar oferi Rusiei posibilitatea de a anexa Ucraina bucată cu bucată.

Pentru Ucraina, între timp, obiectivul ei este să-și elibereze teritoriile pierdute, operațiune care poate fi montată doar dacă ofensiva rusă este tocită. Prin urmare, întrebarea pentru campania Donbas nu este unde se termină exact prima linie până la sfârșitul lunii mai, ci cum stabilește aceasta condițiile pentru rundele ulterioare de operațiuni din timpul verii. Pentru ucraineni, se pune problema reconstituirii și a evitării epuizării în rândul unităților lor de luptă. Pentru ruși, există provocarea de a se asigura că există suficiente unități în rezervă. Prin urmare, ambele țări se pregătesc acum pentru o luptă mai prelungită. În Rusia, această pregătire a fost vizibilă într-o schimbare constantă a retoricii, care a deschis calea pentru continuarea luptei.

Mai jos găsiți întregul raport realizat de Institutul Regal al Serviciilor Unite pentru Studii de Apărare și Securitate (RUSI):