Președintele R. Moldova, Maia Sandu, a venit cu un mesaj în legătură cu împlinirea a 73 de ani de la valul de deportări din noaptea de 5-6 iulie 1949. În mesajul său președintele s-a referit la numele miilor de basarabeni exilați în Siberia, făcute publice de către Agenția Națională a Arhivelor. Șefa statului a subliniat faptul că drama acestor oameni este o rană care încă nu s-a vindecat.

„În ajunul zilei de 6 iulie, când comemorăm zecile de mii de victime ale deportărilor staliniste, Agenția Națională a Arhivelor a făcut publice, pentru prima dată, listele conaționalilor noștri exilați în Siberia în 1949. Nume de femei și bărbați, nume de bătrâni și copii, dar și numele stațiilor de tren de unde au pornit pe drumul calvarului. Peste 35 de mii de oameni, scoși din case în miez de noapte și, sub amenințarea morții, duși la mii de kilometri distanță. Mulți dintre ei nu s-au mai întors de acolo.
Pe aceste liste citim nume de oameni concreți - despre unii i-am auzit vorbind în șoaptă pe părinții noștri, unii sunt chiar rudele noastre. Istoria lor ne spune, peste decenii, că deportările nu sunt un fapt consumat, ci o rană care încă nu s-a vindecat. Pentru că ele ne-au distrus elitele intelectuale și economice, dar și orice încercare de gândire liberă. Resimțim și astăzi urmările acestor persecuții politice”, se arată în mesajul președintelui. 
Maia Sandu accentuat importanța păstrării în memorie a oamenilor care au avut de suferit din cauza deportărilor. „Mulți ani memoria dramelor umane ale deportărilor a fost manipulată și contrafăcută. Suntem datori să recunoaștem jertfa acestor oameni și să avem grijă ca ea să nu se mai repete”.
 
În contextul acestei zile, președintele s-a referit și la victimele războiului din Ucraina. „Condamnăm discursul și acțiunile celor care le neagă în continuare, căci la fel procedează și acei care neagă astăzi agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei și victimele acesteia”.
 
În încheiere, Maia Sandu a subliniat faptul că e nevoie de crearea unui stat prosper, în care libertățile umane să fie valoarea supremă, să predomine pacea și bunăstarea. 
„Să îi înălțăm astăzi în memoria noastră pe toți oamenii care au suferit din cauza deportărilor și să onorăm amintirea lor prin faptele noastre. O Moldovă europeană, un stat de drept prosper, o țară în care libertățile umane sunt valoarea supremă - iată ce trebuie să facem noi pentru țara care lor le-a fost luată. Să le rostim numele, iar viața noastră onorabilă să le servească drept carte de memorie. Astfel, vom realiza visele lor, vom duce mai departe stindardul unei lumi care caută pacea și bunăstarea socială. Astfel, vom reuși să oprim războaiele și teroarea din lume”, a conchis președintele. 

Amintim că, astăzi, 6 iulie 2022, se împlinesc 73 de ani de la unul din cel mai mare val al deportărilor staliniste organizate în spațiul dintre Prut și Nistru. După cele două războaie mondiale și foametea din anii 1946-1947, deportarea din vara acelui an a avut cele mai tragice consecințe asupra poporului român cât și al altor etnii ce locuiau în pace pe aceste meleaguri. 

Deportările din noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, operațiune denumită conspirativ „IUG”, s-au făcut în urma Hotărârii Biroului Politic al CC al PC al URSS nr. 1290-467 cc din 6 aprilie 1949 „Cu privire la deportarea de pe teritoriul RSS Moldovenească a chiaburilor, foştilor moşieri, marilor comercianţi, complicilor ocupanţilor germani, persoanelor care au colaborat cu organele poliţiei germane şi româneşti, membrilor partidelor politice, gardiştilor albi, membrilor sectelor ilegale, cât şi a familiilor tuturor categoriilor enumerate mai sus”.

În acea noapte din 1949, locuitorii din spațiul basarabean au cunoscut infernul. Odată cu lăsarea întunericului, satele şi oraşele erau invadate de miliţieni, militari, securişti, care purtau, la chipiu, steluţa roşie cu secera comunistă şi ciocanul proletar.

Criteriul principal care a stat la baza depistării şi deportării elementelor periculoase — a “chiaburilor”, a “duşmanilor poporului” — a fost atitudinea acestor oameni faţă de regim. Orice manifestare de nesupunere faţă de noul regim social şi politic era pedepsită cu deportarea.

Dezrădăcinarea, deznaţionalizarea şi dezmoştenirea celor deportaţi a avut consecinţe grave asupra evoluţiei ulterioare a spaţiului dintre Prut şi Nistru.

În total, în acea zi, au fost deportate 11 293 de familii – 35 796 de persoane, din care 9 864 bărbaţi, 14 033 femei şi 11 889 copii.