Astăzi, la ceremonia oficială, organizată de Parlament, dedicată celei de-a 25 aniversări a independenței Republicii Moldova, președintele Curții Constituționale, Alexandru Tănase, a venit cu un mesaj mai puțin protocolar referitor la cei 25 de independență a Republicii Moldova. Timpul a realizat un interviu telefonic cu Președintele CCM la acest subiect.

Timpul: Ne-am obișnuit ca la ședințele solemne demnitarii să rostească mai mult mesaje protocolare decât analize critice...

A.T. Este adevărat. De fapt, am planificat un alt discurs, la care am renunțat după ce am urmărit imaginile de arhivă din 27 august 1991. În acea zi mă aflam și eu în Piața Marii Adunări Naţionale, cerând proclamarea independenţei faţă de URSS, în timp ce tatăl meu, Constantin Tănase, semna Declaraţia de Independenţă în sala de ședințe a Parlamentului. Acest detaliu îmi dă dreptul moral să renunț la un laudatio și să recurg la o anliză mai critică atât a acelor evenimente, cât și a celor 25 de ani de independență a acestei țări. Noi nu ne vom putea mișca mai departe dacă nu vom înţelege exact ce s-a întâmplat în acest sfert de veac după prăbușirea imperiului sovietic.

- Cum explicați rateul de a edifica pe acest teritoriu un stat funcțional?

A.T. Cel mai des se recurge la argumente de ordin geografic, cultural și religios. Eu le consider în cea mai mare parte nepertinente. Există mai multe exemple de state cu aceleaşi caracteristici geografice, culturale şi religioase ca şi RM, dar unde lucrurile merg cu totul altfel. Chiar și în Africa găsim exemple de state limitrofe cu aceiași parametri geografici, culturali și religioși, dar cu un nivel de dezvoltare absolut diferit. Problema nu rezidă în geografie, cultură, sau în religie. Pur și simplu, în unele state au existat elite capabile să înțeleagă interesul fundamental al poporului pe care îl conduc și să construiască sisteme politice care generează dezvoltare, iar alte state, cum este și cazul RM, au avut parte de elite ignorante, care au optat pentru modele instituționale de natură să le asigure controlul asupra economiei și puterii politice.

Asta explică, în mare parte, de ce după 25 de ani de independență Republica Moldova este cel mai sărac stat din Europa, este supusă unui amplu proces de depopulare, iar sistemul politic este extrem de fragil şi nefuncţional. Economia Moldovei este o epavă, bazată pe consum, care se mai menține pe linia de plutire în cea mai mare parte, datorită exportului forței de muncă și asistenței financiare externe. Competiția politică nu este o concurenţă de idei şi proiecte, ci mai degrabă seamănă cu războaiele medievale ale baronilor.

- Nu doar sistemul politic este unul nefuncțional, am suferit un eșec lamentabil și la capitolul identitate statală...

A.T. De acord, după 25 de ani, pentru o parte a societăţii moldoveneşti, Ziua Independenței este o sărbătoare naţională, iar pentru altă parte este o consecință a „celei mai mari catastrofe geopolitice din secolul trecut". Republica Moldova este un caz unic în felul său, unde noțiunea de independență irita auzul elitelor politice într-atât, încât la un moment dat acestea au decis să redenumească sărbătoarea națională Ziua Independenței în Ziua Republicii (de parcă Moldova până la 1991 ar fi fost o monarhie, care și-a proclamat republica, dar nu o provincie sovietică, care şi-a proclamat independenţa faţă de fosta metropolă). Moldova este singura ţară unde o importantă parte a clasei politice a reacționat virulent la includerea de către Curtea Constituțională a Declarației de Independență în blocul de constituționalitate (după modelul francez, de altfel). Republica Moldova este singura ţară care și-a incendiat propria declarație de independență și unde problema statalităţii preocupă preponderent elitele, și nu simplii cetățeni.

Guvernările, care s-au succedat în acest sfert de secol, veneau cu proiecte care se excludeau reciproc: de la „Ziua Independenței" la „Ziua Republicii" şi viceversa, de la raioane la județe și, mai apoi, iar la raioane. Nu mai vorbesc despre oscilaţiile geopolitice de la Est la Vest și invers. Aceste pendulări politice au transformat Moldova într-o ţară imprevizibilă, care nu este credibilă nici pentru Bruxelles, nici pentru București și nici pentru Moscova.

- De ce conducerea Republicii Moldova din perioada post-independență nu a dat o traiectorie clară nou-creatului stat?

A.T. Independenţa RM este rezultatul energiilor elitelor intelectuale de la acea vreme. Intelectualitatea a fost cea care a conceput şi a luptat pentru independenţa acestei bucăţi de pământ. Însă, imediat după proclamarea independenţei, elitele intelectuale au fost decuplate total de la edificarea acestui stat. Controlul asupra noului stat a revenit fostei nomenclaturi de partid din fosta RSSM, care a și pus bazele actualului sistem politic și economic. Intelectualităţii i s-a rezervat rolul de agent electoral, la care se recurge o dată la 4 ani, pentru a merge prin sate ca să convingă lumea să voteze pe cine trebuie.

Decuplarea intelectualității de la sistemul decizional a instituționalizat cultura rurală a aranjamentelor dintre neamuri, transformând-o într-un sistem politic clientelar. Această cultură rurală s-a transformat astăzi în sistem de stat și reprezintă structura de rezistența a acestui „stat slab, cu elite grase". În consecință, în Republica Moldova, meritocrația nu a reprezentat niciodată o valoare, în timp ce abilitatea de a trișa și de a eluda regulile de joc a ajuns să fie percepută de societate ca un instrument al performanţei.

Ignoranța noilor elite a generat succesiunea unor guvernări kakistocratice, care au fost incapabile să înțeleagă interesul fundamental al acestui popor și să-şi asume responsabilitatea pentru destinul acestuia. Elitele nou-create au fost, în esenţa lor, destul de reticente valorilor occidentale, pe care nu au dorit niciodată să și le asume plenar. În consecință, distanțându-se în vorbe de modelul sovietic, așa şi nu au dorit să creeze instituții funcţionale inerente unui stat independent. Nu vreau să jignesc pe nimeni cu această comparație, dar cam la fel au procedat elitele celor mai sărace state africane după obţinerea independenţei față de metropolele europene. Prin urmare, eşecul politic al RM nu este generat de geografie, cultura sau religia noastră, ci de leadership-ul slab, oportunist şi ignorant, de care am avut parte din abundență în aceşti 25 de ani de independenţă. Astfel putem explica de ce într-un sfert de secol nu a fost generat nici un proiect fezabil de dezvoltare a acestei țări.

Îmi amintesc o discuție pe care am avut-o cu prof. Herbert Schambeck, ex-preşedinte al Bundesrat-ului Austriei. El îmi spunea: „Renunţarea la comunism nu înseamnă renunţarea doar la retorica comunistă. Aveţi nevoie de elite vizionare, care înțeleg şi văd lucrurile cu totul altfel decât predecesorii lor". Subscriu sub fiecare literă din acest gând. Prin urmare, proiectul de formare a unor elite morale, intelectuale şi meritocratice veritabile rămâne a fi prioritatea numărul unu a acestui stat. Doar astfel vom reuși să dăm o nouă dinamică ţării noastre.

- În discursul dvs. ați supus criticii și sistemul politic care a fost construit în acești ani.

A.T. Nu m-am referit la întregul sistem politic, ci la două aspecte ale acestuia, pe care le consider printre cele mai importate în contextul dat. Este vorba de partidele politice şi legea electorală, deoarece ele la rândul lor, sunt formatoare de sistem. Am spus-o și cu alte ocazii - sistemul electoral proporţional absolut (o ţară - o circumscripţie electorală) ţine ostatică această ţară pe parcursul a două decenii. Cea mai monstruoasă consecință generată de acest sistem o reprezintă partidele politice fără democraţie internă sau, cum li se mai spune, „one-man-party". Listele închise de partid, de cele mai dese ori, sunt întocmite pe criterii non-meritocratice, iar cetăţenii nu au nici o posibilitate de a influența calitatea acestora.

Trebuie să înțelegem că partidele politice funcţionale reprezintă elementul fundamental al oricărui sistem democratic. Or, un partid politic fără democrație internă a priori nu poate furniza democraţie societăţii. Mai mult ca atât, partidele politice nedemocratice alterează și compromit esența parlamentarismului, procesul decizional transformându-se într-o formalitate, ce se rezumă la validarea deciziilor politice adoptate în interiorul acestor partide.

Leadership-ul din 1993 a fost avertizat de experți asupra riscurilor unui asemenea sistem şi asupra faptului că acesta este absolut nepotrivit pentru realităţile moldoveneşti. Prin urmare, nu este vorba de eroare, ci despre un pas deliberat al puterii de la acea vreme.

- În ultimii ani, tot mai mult se vorbește despre Republica Moldova ca despre un stat eșuat. În ce măsură schimbarea sistemului politic ar fi o soluție?

A.T. Republica Moldova este cel mai sărac stat din Europa şi un proiect eşuat, pentru că cei care au deţinut puterea în acest sfert de secol au luat, fie deliberat, fie din ignoranţă, decizii care au generat sărăcie şi eşec. Pentru a rupe acest cerc vicios, este necesar să renunţăm la acele modele instituționale, care condamnă poporul acestei ţări la sărăcie, şi să adoptăm instituţii politice eficiente. Este o iluzie să aștepți dezvoltare şi creștere economică având sisteme politice quasi-feudale.

Este evident pentru oricine că Republica Moldova are nevoie de o profundă schimbare a sistemului politic, care ar încuraja dezbaterea internă, pluralismul şi meritocrația. Un prim pas în acest sens l-ar constitui modificarea sistemului electoral, astfel încât votul cetățenilor să influențeze nu doar configurarea politică a forului legislativ, dar şi configurarea nominală a listelor electorale și, respectiv, a Parlamentului. În acest sens, este util să studiem modelul sistemelor electorale din cele trei ţări baltice, care după suprafaţă şi populaţie sunt foarte asemănătoare cu Republica Moldova.

Sistemele electorale din statele baltice au permis propulsarea la putere a persoanelor morale, a elitelor intelectuale cu viziuni clare asupra dezvoltării şi viitorului acestor ţări, în timp ce sistemul nostru electoral, în acest sfert de secol, a creat pe bandă rulantă „zei și sultani politici", fiind sprijinit pe mediocritate, docilitate şi frică. Nu reuşesc cetăţenii sa-l dea jos pe un idol fals, iar sistemul dă naştere, exact ca în teatrul lui Euripide, unui alt Deus ex machina. Prin urmare, reformarea sistemului electoral rămâne a fi o prioritate pentru Republicii Moldova. Doar în acest mod se va reuși revenirea la meritocraţie şi la recuplarea elitelor intelectuale la procesul decizional.

- Ce mesaj ar trebui să primească societatea pentru a recăpăta speranța în viabilitatea acestui stat?

A.T. Revenirea la claritate morală și reformarea profundă a sistemului nostru politic sunt puținele soluții pe care le mai avem pentru existența ulterioară a acestui stat.

- Vă mulţumesc pentru interviu.