În fiecare localitate ar trebui să existe un muzeu al deportărilor staliniste, astfel încât atât populația locală, cât și turiștii care vizitează Republica Moldova să cunoască drama poporului basarabean. O spune istoricul Igor Cașu, potrivit căruia Agenția Națională a Arhivelor este gata să ofere actele și fotografiile care sunt mărturii ale deportărilor staliniste, pentru ca teroarea regimului de atunci să fie conștientizată de cât mai mulți oameni, notează IPN.

Potrivit datelor oficiale, în primul val al deportărilor, care a avut loc în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, 25 de mii de persoane din Basarabia și Bucovina de Nord au fost strămutate în Siberia și Kazahstan. Președintele Asociației foștilor deportați și deținuți politici din Republica Moldova, Alexandru Postica, spune că numărul victimelor represiunilor este cu mult mai mare.

„În vagoane cu care erau transportate vite, oamenii au mers săptămâni întregi, timp în care nu aveau decât o dată pe zi o căldare de apă și o căldare de cereale fierte. Operațiunile speciale de deportare au fost doar o parte din represiuni. Să nu uităm că în anii 1940-1941 au fost o mulțime de decese dubioase, arestări, percheziții. Ulterior, avem refugiul în masă al basarabenilor în România, peste 100 de mii de oameni au plecat ca urmare a invaziei”, a spus Alexandru Postica în cadrul emisiunii „Bună Seara” de la postul public de televiziune.

Teroarea deportărilor se regăsește în spectacolul „Dosarele Siberiei” de Petru Hadârcă. Este o piesă de teatru emoționantă care descrie tentativele de exterminare a românilor din spațiul pruto-nistrean în perioada ocupației sovietice a Basarabiei prin foamete organizată și deportări.

„Noi, prin momente artistice, încercăm să aducem ecoul acestei tragedii. În Dosarele Siberiei, toți cei care m-au inspirat au un singur sfat pe care-l folosim la sfârșit de spectacol: Nu vrem să ne răzbunați, dar să nu uitați. E de datoria noastră să nu uităm. Mă bucur enorm că văd mult tineret care-și dă interesul și vin la spectacol, stau și ascultă. Aud reacții de durere și mă bucur că tinerii conștientizează prin ce au trecut înaintașii noștri”, a spus directorul Teatrului Național, Petru Hadârcă.

Directorul Agenției Naționale a Arhivelor Igor Cașu spune că un muzeu al deportărilor ar trebui să fie creat în fiecare localitate. Astfel încât prin fotografii, documente, scrisori din Siberia, durerea și umilința victimelor terorii roșii să fie cunoscută tinerei generații.

„Noi am propus ca fiecare localitate să facă un muzeu, cel puțin o machetă de vagon în care să existe fotografii și documente. Noi, cei de la Arhivă, le oferim tuturor gratis, dosarele pe care le avem, sunt circa 20 de mii și conțin dosare din fiecare localitate. Noi am reluat procesul care a fost întrerupt timp de șapte ani, și mai preluăm acte de la SIS, MAI. Un muzeu sub forma unei machete de tren cred că va avea impact asupra comunităților locale, dar și a celor care vin să ne viziteze”, a spus istoricul Igor Cașu.

La Chișinău, Muzeul Victimelor Deportărilor și Represiunilor Politice a fost creat printr-o hotărâre a Guvernului din 2010, ca filială a Muzeului Național de Istorie a Moldovei. La 13 iunie 2012, la subsolul Muzeului Național de Istorie a Moldovei a fost inaugurată prima expoziție cu genericul „Moldova sovietică: între mituri și Gulag”.